Beardworld cel roșu

Nașterea Prădătorilor Mărilor

Cu mult înainte ca lumea să audă de teroarea Rapsakalionului, țărmurile și satele de coastă ale Infra Terre erau bântuite de prădători ai mărilor — hoarde de marinari proscriși și exilați, rătăcind printre valuri în căutare de jaf și pradă. Acești pirați timpurii nu aveau un stăpân, nici un scop comun. Ei atacau satele pescărești de pe Marea Htonică, jefuiau fortărețele izolate și luau ostatici pentru răscumpărare. Niciun rege sau lord nu reușise să-i oprească — căci, după fiecare atac, dispăreau în labirintul de insule al Arhipelagului Oaselor, un loc al nisipurilor mișcătoare, al golfurilor ascunse și al apelor mereu acoperite de furtuni.

Cu trecerea anilor, aceste cete de haiduci ai mării s-au organizat. Au apărut căpitani care conduceau mici flote, capabile să lovească cu o precizie crescândă. Domnitorii locali erau neputincioși: pirații erau năluci pe mare — loveau iute și dispăreau înainte ca cineva să poată reacționa.

Ascensiunea lui Rap Sakalion

Dintre acești căpitani în ascensiune, Rap Sakalion s-a dovedit a fi cel mai viclean și mai nemilos. Om al mării, născut într-un orășel de coastă, el a înțeles devreme că marea ascunde bogății pentru cei destul de îndrăzneți să le smulgă. Sakalion a început să unească echipajele rebele, promițând avere și glorie celor ce i se vor alătura.

Cea mai mare ispravă a sa a fost cucerirea unui vechi port în ruină, pe care l-a rebotezat, Rapsakalion​​​​​ după propriul său nume. Ce fusese odinioară o relicvă părăginită a devenit inima unui regat pirateresc înfloritor. Sub conducerea sa, căpitanii pirați i-au jurat credință, primind fiecare stăpânirea asupra unor insule și rute maritime, în schimbul tributului.

Astfel, prădătorii cândva risipiți s-au unit într-o singură forță navală devastatoare, atacând orașe, corăbii și țărmuri de la Marea Htonică și mai apoi, oriunde pe țărmurile Infra Terrei.

Extinderea Stăpânirii Piraterești

Din Rapsakalion și din Arhipelagul Oaselor, corăbiile piraților — caravela după caravela — au pornit spre cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Îndrăzneala lor nu cunoștea margini. Orașe departe de coastă și-au văzut drumurile comerciale tăiate, navele dispărute fără urmă și porturile prefăcute în cenușă.

Regatul piraților a crescut în putere și bogăție. Unii dintre conducători au fost cuceritori sângeroși, alții colecționari de aur și bijuterii ascunse în peșteri uitate de lume. Dar, în ciuda tuturor succeselor, niciunul nu reușise să unească toate facțiunile răzlețe sub o singură stăpânire — până la venirea celui numit Beardworld cel Roșu.

Viziunea Nebună a lui Beardworld cel Roșu

Beardworld cel Roșu era un nume rostit cu teamă și admirație deopotrivă. Un uriaș cu barbă roșie și privire aprinsă, el s-a ridicat din anonimat pentru a deveni cel mai temut pirat al epocii sale. Beardworld nu tânjea doar după aur sau glorie — visul lui era de-a se încorona Regele Piraților, stăpân peste toate corăbiile, toate insulele și toate apele lumii.

Drumul său spre putere a fost scris cu sânge. A vânat unul câte unul pe ceilalți lorzi ai mărilor, prădându-le flotele și fortărețele. Printre victimele sale cele mai celebre se numără:

• Varg cel Fărădelege, din Arhipelagul Oaselor, cunoscut pentru cruzimea sa și fortăreața de necucerit — Beardworld l-a învins și l-a aruncat în mare, legat de o ancoră.
• Doamna Saygora, zisă Furia Mării, faimoasă pentru ambuscadele sale rapide — nava ei-amiral a fost scufundată, iar echipajul trimis în adâncuri.
• Stormcrow, maestru al navigației printre recifuri — atras într-o cursă de Beardworld și lăsat să piară în adâncuri.

Prin cuceriri și asasinate, visul său a devenit realitate: facțiunile piraterești, cândva divizate, s-au unit sub o singură stindardă — Corsarii Negri, o armată navală de temut care a adus haosul peste mările Infra Terre.

De la Marea Htonică până la Marea Endonică, Beardworld și-a întins stăpânirea, construind o împărăție a piraților fără egal. Fiecare port cucerit devenea o fortăreață a Corsarilor Negri, fiecare oraș cucerindu-se sub drapelul cu craniu și oase. Multe cetăți de coastă au coborât steagurile, preferând să se plece decât să ardă. Unii regi chiar și-au predat Valonii fără luptă, doar pentru a-și salva viața.

Întâlnirea cu Marele Maestru Lascari

Dar setea de putere a lui Beardworld avea să-l aducă față în față cu o forță mai mare decât propria lui nebunie: Grandmaster Lascari, apărătorul Mdarei.

Mdara, bastion al Philaronului Valon, era o cetate legendară, un simbol al rezistenței împotriva piraților. Acolo domnea Lascari, conducătorul Cavalerilor Florii Albe — un ordin nobil, jurat să apere orașul și mările.

Lascari era un geniu al strategiei și un războinic de renume, devotat trup și suflet apărării Mdarei. Sub comanda sa, cetatea devenise de nepătruns. Dar Beardworld și-a dorit-o drept bijuteria coroanei sale piraterești.

Asediul Mdarei a fost o bătălie de proporții mitice. Armada Corsarilor Negri a atacat în valuri neîncetate, însă Lascari și cavalerii săi au rezistat. În cele din urmă, Beardworld însuși a pășit pe Nisipurile Încumetării, unde l-a înfruntat pe Lascari într-un duel ce avea să rămână în legendă.

Sabia sacră a lui Lascari a tăiat capul Regelui Piraților, punând capăt domniei sale sângeroase. Flotele Corsarilor Negri au fost risipite, arse pe țărmuri, iar Mdara a rămas în picioare — victorioasă, dar cu un preț cumplit. Grav rănit, Lascari a săvârșit ultimul ritual, legându-și sufletul de armura sa, pentru ca spiritul lui să vegheze asupra Mdarei pentru totdeauna.

Urmările

Odată cu moartea lui Beardworld cel Roșu, Corsarii Negri s-au destrămat. Unele facțiuni s-au întors la jafuri izolate, altele au fost vânate de regatele pe care cândva le prădau. Pentru o vreme, mările au cunoscut liniștea.

Dar șoapte se ridică din nou în vânt. Se vorbește despre pirați noi, adunându-se în umbra Arhipelagului Oaselor. Despre corăbii ascunse în golfuri uitate, purtând din nou steagul negru al Corsarilor.

Se spune că nave străine bântuie țărmurile Infra Terre, iar unii cred că o nouă împărăție piraterească prinde viață — una care ar putea egala, sau chiar întrece, puterea lui Beardworld cel Roșu.

Oare moștenirea Regelui Piraților este cu adevărat pierdută?

Sau Corsarii Negri se vor ridica din nou — mai cruzi, mai numeroși și mai nemiloși decât oricând?