fluxul

Fluxul este însăși magia arhaică a Mãghionului, pulsând din ținut, situri sacre și relicve vechi. Este energia nevăzută emanată de grimonii, ormone, gorgane, râuri și lacuri sacre, cercuri de pietre, itemi magici sau alte locuri încărcate de puterea tărâmurilor. Nu poate fi stăpânit prin forță; el există ca un curent viu, care leagă tot ce există: trecutul cu prezentul, visul cu realitatea, spiritul cu materia. Fluxul este mai vechi decât pietrele, mai profund decât râurile și mai ascuns decât umbrele nopții — o energie increată, fundamentală, definitivă, parte integrantă a naturii Mãghionului.

Cei atinși de darul Fluxului îl simt diferit: unii ca o vibrație subtilă în aer, alții ca un murmur al apei sau o lumină ce pulsează în întuneric. Fluxul poate lua forma unei senzații, a unui simbol sau a unei stări: o liniște care oprește frica, o amintire care răsare din cenușă, sau o neliniște ce avertizează de primejdii nevăzute.

Influența sa asupra magiei este profundă. Fluxul modelează felul în care vrăjitorii, alchimiștii și Pelerinii creează și direcționează energiile: în mâini pricepute, poate să inspire vindecare, protecție și revelație; în mâini tulburate sau egoiste, poate să semene haos, distrugere sau iluzie. Este o forță ambivalentă, capabilă să fie benefică sau malefică, în funcție de cine o caută și cum îi folosește darul.

Puterea sa nu cunoaște granițe. Fluxul pulsează cu aceeași intensitate în Tărâmurile oglindite, unde realitatea devine reflectivă și instabilă, oferind ecouri ale lumii reale sau întoarse pe dos. Acolo, fiecare gest, fiecare invocație, este amplificat și transformat, iar Fluxul poate crea sau desface ceea ce pare solid.

Fluxul nu oferă ordine, ci posibilitate. În mâinile unui Pelerin atent, el dezvăluie drumuri ascunse, calmează locuri încărcate de magie instabilă și oferă ecouri din visele și amintirile celor ce l-au atins înainte. Tot ce este viu sau odată a existat în Mãghion poate fi perceput prin Flux, iar cei care îl urmează descoperă că magia arhaică a ținutului nu distruge, ci dezvăluie adevărul ascuns în fiecare loc, obiect sau taină.

Fluxul este, astfel, nu doar energia Mãghionului, ci însăși inima sa nevăzută: veche, misterioasă, incomprehensibilă și totuși palpabilă. Cine învață să-l simtă, să-l urmeze și să-i înțeleagă curgerile, descoperă că Mãghionul însuși pulsează prin el — ca o răsuflare de veacuri, un drum spre începuturi și un drum spre infinit.