Tărâmurile Oglindite sunt regatele magiei și ale visului, vaste întinderi create de magicienii trecutului, maeștri ai Fluxului și ai gândirii ascunse. Ele nu sunt simple reflexii ale Mãghionului, deși în aparență par să oglindească realitatea din jur; în esență, sunt lumi proprii, pline de posibilități, mister și primejdie. În aceste tărâmuri, cerul, pământul, apa și chiar aerul capătă forme neașteptate, iar culorile și umbrele curg într-o armonie instabilă, amintind mereu că legile obișnuite nu mai sunt valabile.

Oglinzile magice care le leagă de Mãghion pot fi găsite oriunde: în biblioteci antice, în săli de castele vechi, hambare uitate sau în inima pădurilor adânci. Ele par la început simple suprafețe reflectorizante, uriașe și imobile, dar magia lor ascunsă poate fi simțită de cei sensibili la Flux. Procesul de patrundere într-o astfel de oglindă este unul subtil și riscant: printr-o combinație de gesturi, fraze magice sau sigilii, Pelerinul sau magicianul care se apropie poate „aluneca” dincolo de reflexie, pășind într-o lume care imită, dar nu imită complet, realitatea din Mãghion. De cele mai multe ori, pătrunderea necesită o stare de concentrare meditativă, o deschidere a minții către Flux și o armonizare cu vibrațiile oglinzii. În multe dintre cazuri, oglinzile sunt păzite fie de armuri însuflețite, servitori magici sau camere secrete în care sunt depozitate sau încuiate. Rareori ele pot apărea hieratic în mijlocul pădurilor, mlaștini, mări sau alte lcouri unde nu ar vea ce căuta. 

Este cunoscut faptul că oglinzile pot comunica între ele, astfel încât vrăjitorii pot călătorii nelimitați de timp și spațiu. Unele oglinzi pot comunica între tărâmurile oglindite, pe când altele pot conduce în diverse locații din Mãghion și nu numai. Însă ele nu sunt doar locuri de frumusețe și revelație. În oglinzile întunecate, unele tărâmuri sunt scufundate în bezna perpetuă a magiei negre, locuri periculoase în care spiritele, ființele ciudate sau stihiile magice își așteaptă prada. Aceste tărâmuri pot fi infinite, câmpuri nesfârșite, munți sau lacuri care se întind spre orizonturi imposibile. Alteori sunt camere limitate, în care poți întâlni un magician rătăcit, un alchimist sau o stihie vie, fiecare cu propriile sale capricii și mistere.

Marea majoritate a Tărâmurilor Oglindite sunt ecouri, memorii rămase ale viselor și intențiilor magicienilor puternici care le-au creat. Fiecare reflexie, fiecare distorsiune, poartă cu ea fragmente din gândurile, dorințele și obsesiile creatorilor săi, iar cei care pătrund aici nu fac decât să intre într-o lume vie, dar fragilă, unde trecutul, prezentul și posibilul se amestecă.

Aceste lumi nu sunt pentru cei nepregătiți; un non-magician care se aventurează în ele riscă să piardă contactul cu realitatea, să fie prins în curenții magici, sau chiar să se dizolve în propria reflecție. Tărâmurile Oglindite sunt, în final, o invitație la explorarea lumii interioare și a Fluxului ascuns al Mãghionului — dar doar pentru cei care știu să pășească cu grijă între realitate și vis.

Citește și despre Miralini.