Zamanorii sunt unul dintre cele mai vechi și mai controversate culte ale Anacronilor, apărut în al Doilea Ev, atunci când societățile Infra Terrei au început să înțeleagă că Anacronii nu sunt doar „oameni ciudați”, ci o anomalie biologică și metafizică a timpului. Pentru Zamanori, timpul nu este un simplu flux, nici o abstracție, ci o entitate reală, o forță vie care poate fi ascultată, măsurată, protejată și, în anumite condiții, rănită. Ei consideră că existența Anacronilor este dovada supremă că timpul are o arhitectură interioară: o structură care poate fi observată în mod indirect prin memoria planetară, prin inversarea cognitivă și prin Arborii Anacroni care apar după „Adormirea nou-născutului”.

Cultul își ia numele de la Ævorian Zamanor, Anacronul legendar care a sistematizat pentru prima dată doctrina lor și a lăsat în urmă Zamanorum - o cronică protejată sub ward magic în Librariumul din Amarin, în secțiunea textelor extrem de rare. În tradiția Zamanorilor, Ævorian nu este doar un savant, ci o figură fondatoare, aproape un profet: cel care ar fi descoperit Cronolitul, o piatră rară asociată cu deplasarea între planuri și cu anomalii temporale. Pentru Zamanori, Cronolitul nu este un artefact de putere personală, ci un „organ mineral” al timpului, un fel de nod în structura realității. De aici pornește una dintre regulile lor centrale: orice manipulare a Cronolitului este o crimă sacră, deoarece afectează stabilitatea temporală nu doar a individului, ci a lumii.

Zamanorii sunt organizați în mod semi-monastic, dar nu izolat: ei trăiesc în apropierea bibliotecilor, arhivelor, templelor, ruinelor și a locurilor unde timpul pare „neuniform”. Majoritatea sunt Anacroni în faza lor productivă (2–30 de Roți), când memoria lor este aproape completă, iar disciplina mentală este maximă. Ei se specializează în arhivare, cronici, interpretarea inscripțiilor, restaurarea manuscriselor și cartografierea fenomenelor temporale. Mulți dintre ei sunt cunoscuți în societățile umane ca profesori, consilieri sau „judecători ai vechimii”, deoarece pot valida genealogii, pot recunoaște falsuri istorice și pot identifica anacronisme în texte, artefacte și tradiții.

În centrul credinței lor stă ideea că timpul trebuie venerat prin exactitate. Pentru un Zamanor, minciuna nu este doar un viciu moral, ci o agresiune împotriva curgerii firești a lumii. De aceea, Zamanorii au o etică strictă: ei notează tot, păstrează copii ale documentelor, folosesc martori multipli și evită formulările poetice în texte oficiale. În ritualurile lor, timpul este preaslăvit prin gesturi repetitive și măsurători: clepsidre, roți inscripționate, numărarea pașilor, recitarea listelor de ani și de evenimente. În unele comunități, există obiceiul ca un Zamanor să rostească la începutul fiecărei zile o „Secvență de Stabilizare” - un șir de date istorice, ca o ancoră mentală, menită să împiedice mintea să alunece în erori sau în halucinații temporale.

Zamanorii sunt, de asemenea, cei care protejează Arborii Anacroni. Ei îi consideră „morminte vii” și totodată „motoare ale memoriei”, iar fructele lor sunt tratate ca elemente sacre, periculoase și strict controlate. În multe regiuni, Zamanorii au construit garduri ritualice, sigilii și sanctuare în jurul acestor arbori, nu doar pentru a preveni furtul, ci și pentru a limita nașterile accidentale. Din perspectiva lor, fiecare Anacron născut înseamnă o nouă manifestare a memoriei planetare, dar și o posibilă destabilizare socială: oamenii pot venera copilul ca sfânt sau îl pot vâna ca demon. De aceea, cultul a dezvoltat reguli dure privind cine poate sta lângă arbori, cine poate culege fructe și cine poate păzi zonele respective.

În mod inevitabil, Zamanorii sunt și o forță de urmărire. După moartea lui Ævorian, ucis prin otrăvirea cu negran de către fostul său elev Rael, cultul a devenit mai militant și mai suspicios. Rael este considerat de Zamanori un criminal de rang absolut, deoarece nu a comis doar o crimă, ci a încercat să fure accesul la Cronolit, adică să obțină control asupra unei părți din mecanismul timpului. De atunci, Zamanorii au păstrat o rețea de agenți, arhivari și „căutători” care urmăresc semnele lui Rael prin orașe, piețe negre, porturi și regiuni izolate. În multe povești, ei apar ca figuri tăcute, îmbrăcate simplu, purtând însemne discrete: un cerc cu o linie inversă, o roată incompletă sau o clepsidră crăpată.

Din punct de vedere social, Zamanorii sunt iubiți și detestați în același timp. Sunt căutați pentru cunoaștere, pentru sfaturi, pentru validarea relicvelor și pentru interpretarea textelor vechi, dar sunt evitați pentru că pot demonta minciuni convenabile. În regatele unde falsificarea istoriei este o practică politică, Zamanorii sunt percepuți ca o amenințare. În zonele superstițioase, sunt tratați ca sfinți. În zonele paranoice, sunt acuzați că „fură viitorul” sau că „știu prea mult despre moarte”. Ei nu sunt o biserică, ci o instituție a memoriei și a disciplinei temporale.

În ecosistemul spiritual al Infra Terrei, Zamanorii joacă un rol unic: ei sunt singurul cult major care nu venerează un zeu în sens clasic, ci venerează o lege fundamentală a lumii. Timpul, pentru ei, nu este un personaj, ci un principiu absolut. De aceea, multe religii îi consideră eretici: pentru că nu își pleacă fruntea în fața unei entități divine, ci în fața unei structuri. În schimb, Zamanorii susțin că zeii pot minți, pot manipula, pot uita sau pot fi uciși, însă timpul nu poate fi corupt decât dacă este forțat artificial - iar atunci consecințele sunt catastrofale.