Urgayii sunt entități artificiale de natură magică, create intenționat prin ritualuri avansate sau rezultate accidental din procese magice instabile. Cele mai multe cazuri documentate indică faptul că Urgayii își au originea în coșmarurile vrăjitorilor sau ale victimelor acestora, materializate prin magie într-o formă autonomă. În Infra Terra, ei sunt considerați constructe vii, nu ființe naturale, fiind legați ontologic de sursa magică ce i-a generat; vezi și Entități de prag.

Din punct de vedere morfologic, un Urgay prezintă o combinație clară de trăsături animale distincte. Corpul este similar cu cel al unui leu de mari dimensiuni, dar pielea este acoperită integral de solzi duri, asemănători celor reptilieni, care oferă o protecție naturală extrem de ridicată. Din regiunea dorsală se dezvoltă două aripi mari, funcționale, de tip avian, comparabile cu cele ale unui vultur, permițând deplasarea aeriană pe distanțe considerabile. Capul este alungit și aparține tipologic unei cobre, cu colți funcționali, glande de venin și o mobilitate cervicală superioară față de cea a mamiferelor sau păsărilor.

Urgayii sunt utilizați preponderent ca gardieni magici. Ei sunt amplasați în temple, sanctuare, locuințe ale magicienilor, biblioteci oculte, morminte sacre sau la porțile unor entități divine care populează Infra Terra. Rolul lor nu este doar defensiv, ci și selectiv: ei permit accesul doar celor care îndeplinesc condiții precise stabilite de creator sau de entitatea deservită. Aceste condiții pot lua forma unor parole, coduri verbale, incantații corecte, formule ritualice sau teste de cunoaștere și intenție.

Din punct de vedere metabolic, Urgayii nu se hrănesc cu materie organică obișnuită. Ei absorb energie magică sub diverse forme: energia reziduală a locurilor sacre, emanațiile magice ale vizitatorilor, forța vitală a celor care intră neautorizați sau energia directă a magicianului care i-a creat. Această dependență energetică le permite să supraviețuiască perioade extrem de lungi fără contact cu surse convenționale de hrană sau apă, uneori pe durata mai multor vieți umane.

Comportamental, Urgayii manifestă o inteligență ridicată. Deși sunt capabili de violență extremă și reacții imediate letale, ei nu sunt creaturi exclusiv instinctuale. Numeroase relatări confirmă că unii Urgayi sunt capabili de reflecție filozofică, comunicare articulată și activități culturale precum recitarea de poeme sau interpretarea muzicală la instrumente simple, precum harpa sau fluierul. Aceste comportamente par să fie corelate cu complexitatea ritualului de creare și cu structura mentală a vrăjitorului sau a visului din care au provenit.

În situațiile în care un Urgay este legat de magie coruptă sau de un creator ostil, el poate manifesta capacități de atac non-fizic. Astfel de entități pot pătrunde în vise, pot ataca memoria, pot drena energia vitală sau pot afecta structura sufletului unei ființe. Aceste atacuri sunt considerate deosebit de periculoase deoarece pot avea efecte permanente chiar și în absența unui contact fizic direct.

Neutralizarea sau distrugerea unui Urgay este extrem de dificilă. Metodele convenționale sunt, în general, ineficiente, iar uciderea lor necesită magii de intensitate foarte mare sau ritualuri complexe de dezlegare, sigilare sau dispersare energetică. În practică, Urgayii sunt rareori eliminați prin forță; mult mai frecvent sunt ocoliți, păcăliți sau neutralizați prin îndeplinirea condițiilor impuse de ei.

În majoritatea cazurilor, Urgayii sunt profund loiali creatorului lor. Legătura dintre entitate și magician este stabilă și persistentă, iar Urgayul poate executa ordine pe termen nelimitat, chiar și după moartea creatorului, dacă legătura nu a fost ritualic ruptă. Această fidelitate absolută îi face unelte extrem de eficiente, dar și potențial periculoase, mai ales atunci când sunt creați fără o evaluare atentă a consecințelor pe termen lung.