arborele throlian

În ținuturile de sus, pe partea opusă Pustietății (Wane), unde strălucitorii Solarieni, fiii lui Shumashu, au căzut în urmă cu eoni, se ridică Arborele Throlyan, un colos gigantic ce domină peisajul cu măreția sa nemărginită. Rădăcinile sale adânci sapă în inima pământului, trăgându-și seva din solul fertil și vibrant, în timp ce coroana sa vastă, presărată cu stele, se întinde spre cer, atingând tărâmurile celeste. Acest arbore uriaș, cunoscut drept axis mundi, este un stâlp al lumii ce leagă cerul, pământul și tărâmurile ascunse, o punte vie între dimensiuni. La baza sa, cetatea Thalath Tekin – Inelul de Marmură în limba uriașilor – se ridică ca o fortăreață impozantă, construită din blocuri masive de marmură albă, strălucind sub lumina lunii. Zidurile sale, extrem de groase și netede, formează un inel protector, iar porțile enorme, ornate cu grilaje din fier masiv, sunt păzite de străjeri uriași, figuri impunătoare ale căror umbre se prelungesc amenințător. În jurul Thalath Tekinului, un cerc exterior este format din Munții Marginii, vârfuri înalte și cetos acoperite, unde trăiesc creaturi ciudate precum Balla Uri, dragoni cu mai multe capete, ale căror răgete răsună în văi, oferind o apărare naturală împotriva oricăror invadatori.

Throlyan nu este un simplu copac, ci o lume în sine, susținută de crengile sale enorme care se ramifică în zone distincte, fiecare locuită de popoare și ființe diverse. Pe ramurile superioare zburdă zânele, creaturi delicate ce țes cu degete ușoare fire de lumină, ajutând-o pe Vëlsa, Marea Tesătoare, să-și completeze Marea Tapiserie a Universului. Vëlsa, zeița supremă a creației, locuiește în Palatele de Aur de la vârful coroanei Throlyanului, alături de marii zei: Strion, Zeul Războiului și al Furtunilor Tunătoare, Nairon, Zeul Cerului cu Viziune Îndepărtată, Jörmóða, Bunicuța Pământului, Yenyr, Zeul Libertății, Sylyr, Zeul Filosofiei și Înțelepciunii, Namorin (cunoscut și ca Aun), Zeul Strămoșilor, Memoriei și Timpului, Gald, Zeul Vestitorilor – cel ce le cântă zeilor, Barmür Oarba, Mesagerul Zeilor, Nykara, Zeul Androgin al Nopții și Viselor, Vester, Zeul Strămoșilor, Yormir, Zeul Iernii și al Tărâmurilor Neexplorate, Kaldor, Zeul Focului și al Fierarilor, și Vanira, Stăpâna Amintirilor Uitate. Acești zei veghează asupra cosmosului, iar prezența lor împletește armonie divină în coroana Throlyanului.

Mai jos, pe crengile medii, trăiesc păstorii uriași, cu turmele lor de oi albe ale căror lână fină este culeasă și oferită Mariei Tesătoare, devenind fibre ale tapiseriei sacre. În spatele acestei tapiserii se află Tărâmul Nodurilor, un paradis eteric rezervat doar celor merituoși, unde sufletele care au trăit o viață demnă își găsesc odihna veșnică, scăldate în lumină și pace.

La vârful Arborelui Throlyan se află Palatele Zeilor, dar și sălașurile Throlienilor, zeii inferiori. Aceștia, născuți din unirea zeilor înalți cu spirite ale naturii, giganți și daimoni, posedă o putere mai modestă, dar o legătură directă cu muritorii. Ei veghează asupra pădurilor, râurilor, războiului și prosperității, fiind protectori și învățători. Throlienii coboară adesea din palatele lor, plimbându-se prin lume, ghidând comunități, participând la ritualuri și menținând echilibrul dintre tărâmurile spirituale și cele materiale. Printre ei se numără zei ai vânturilor, ai apelor și ai focului, fiecare cu un rol unic în armonia naturii.

Tulpina masivă a Throlyanului poartă un chip uriaș sculptat în lemn, a cărui voce profundă răsună cu înțelepciune, oferind sfaturi și enigme celor ce îndrăznesc să asculte. Acest chip este spiritul divin al arborelui, un zeu viu ce simte pulsul planetei și o insuflețește cu energie benevolentă. Corola sa, atinsă de stele, strălucește noaptea ca un far ceresc, ghidând călătorii pierduți. Scopul exact al Throlyanului rămâne un mister, dar se crede că el este inima planetei, o entitate simbiotică ce susține viața. Planeta îi oferă solul și seva, iar Throlyanul, la rândul său, o animă cu vitalitate, simțind fiecare durere a pământului – cutremurele, incendiile, seceta – și răspunzând cu o energie vindecătoare. Astfel, arborele nu este doar un axis mundi, ci o lume vie, gazdă a zeilor, a ființelor ciudate și a misterelor nesfârșite, un legământ etern între cer și pământ.