Mãghionul: ținutul regatelor și al misterelor

Mãghionul nu este doar o insulă sau un teritoriu, ci o lume întreagă alcătuită din contraste și armonii, un mozaic de regate, fiecare cu glasul și esența sa, fiecare purtând amprenta trecutului și a Mãghiei ce încă pulsează în piatră, în apă și în vânt.

În nord, unde soarele străbate greu cețurile și vânturile aduc miresme de pădure și brumă, se întinde Dunmoore, ținutul movilelor și al necropolelor. Aici, câmpiile se pierd în păduri dispersate, iar menhirele și tumulii păzesc amintirea vechilor ritualuri ale Archavorailor. Dunmoore este leagănul alianțelor și al agriculturii vaste: fermele întinse și orășelele stabile îi fac pe oameni să trăiască în ritmul pământului și al fluxului anotimpurilor, iar troglodiții lucrează alături de oameni, ca martori tăcuți ai timpului.

La est, ascuns între munți și mare, se află Oglan, regatul clanurilor. Aici, munții se ridică în piscuri abrupte, iar pădurile adăpostesc sanctuare vechi și fortificații de piatră. Autoritatea e distribuită între clanuri, iar trecătorile nordice sunt păzite de cei mai iscusiți luptători de munte. Fiecare familie ține cu strășnicie tradițiile și legile străvechi, iar Oglanul devine astfel o regiune în care onoarea și răzbunarea cutumiară dau formă vieții oamenilor.

Tot în nord, dar mai aproape de mare, se află Shawansa, regatul întâlnirilor. Golfurile și estuarele sale deschid drumuri pentru comerț și negociere. Aici s-au format școli de magie și divinație conduse de Arhmagi puternici, iar casele cuvântului au fost odinioară locuri de târguri sacre și jurăminte. Shawansa nu este doar un centru diplomatic, ci și o poartă a cunoașterii magice, unde fluxurile Mãghiei au fost păstrate în formule vechi și în ritualuri de iluminare.

În nord-vest, între pădurile lui Ash și mările reci, se află Witch, insula neagră a vrăjitoarelor. Aici, magia întunecată și grimoniile au găsit refugiu. Trecătorii care îndrăznesc să pătrundă trebuie să respecte reguli stricte, iar pădurile și dealurile pustii răsună de voci malefice și șoapte de spirite. Witch rivalizează cu Darkion, iar legenda spune că izolarea sa a păstrat secretele celor mai vechi și mai periculoase blesteme.

În centrul nordului se află Ash, regatul pădurilor și poienilor, un teritoriu fertil și liniștit, cu sate pitorești și ferme roditoare. Numele său evocă focul, amintind de catastrofele trecutului, când biblioteci și temple au fost mistuite, dar regatul și-a recâștigat liniștea și prosperitatea. Alături, Dunmoore și Ash formează împreună nordul agricol, unde oamenii încă simt pulsul Mãghiei în pământul roditor și în menhirele sacre.

În sudul insulei principale se întinde Lowlandia, câmpia productivă, cu coastă joasă și drumuri naturale, regiunea unde agricultura și comerțul au atins apogeul. Lowlandia hrănește întreaga lume a Mãghionului, furnizând grâne, vinuri și piei. Este regatul pragmatic, unde influența se câștigă nu prin magie sau arme, ci prin hrană și controlul fluxurilor de mărfuri.

Între Lowlandia și sud, se întinde Hexer, coridorul alchimic și tărâmul vrăjitorilor reziduali. Aici, meșteșugarii lucrează cu plante, amulete, blesteme și alchimie. Regatul este fragmentat, iar drumurile sunt păzite de comunități autonome. Deși mic și vulnerabil, Hexer este indispensabil: regatele trimit emisari pentru antidoturi, sigilii și interpretări ale textelor vechi.

În sud-vest se află Rath, regatul porturilor și al legilor stricte. Peninsula sa este protejată de golfuri și canale naturale, iar triburile de corăbieri au transformat codurile sacre în tradiții civile și comerciale. Rath este locul jurămintelor maritime, al tribunalelor și al alianțelor temporare între pelerini, caravane și mercenari.

Pe coasta estică, la intrarea către insule și strâmtori, se află Eeriborg, poarta de est a Mãghionului. Orașele sale și turnurile de semnal fac din regat un nod al taxelor, al spionajului și al controlului navigației. Practic, cine controlează Eeriborg controlează intrarea și ieșirea către lumile externe și fluxul informației.

În largul nord-estului se află Stoneborg, insula stâncilor și a exilului, locul prizonierilor, dezertorilor și ereticilor. Comunitățile sale au dezvoltat o cultură dură, pirateria este frecventă, iar bastioanele și turnurile vechi amintesc de disciplina severă a locuitorilor săi.

În largul nord-vestului, aproape de Ash, se află Vitrix, insula focului și a armurilor vorbitoare. Lanțurile vulcanice, templele uitate și armurile animate alcătuiesc un teritoriu al războiului ritualic și al meșteșugului sacramental. Focul și fierul definesc cultura Vitrixului, iar capitalei sale, Bârlogul lui Ingvar, îi dau viață turnuri fumurii și porturi ascunse.

În extremitatea nordică, izolat, se ridică Darkion, Insula din afara timpului. Munții, râurile care curg înapoi și Umbrașii veșnici păzesc fluxurile arhaice ale Mãghiei. Aici timpul nu urcă, ci coboară, iar cei care se aventurează în Muntele Timpului pot întineri, se pot pierde sau pot deveni Ecouri între lumi.

Împreună, aceste regate formează Mãghionul, un întreg vibrant și paradoxal, unde lumina și întunericul, liniștea și haosul, viața și moartea se împletesc. Fiecare regat contribuie la pulsul tărâmului: unele prin hrană și comerț, altele prin magie, ritual sau putere militară. Unele păstrează tradiții sacre, altele rulează alianțe și negoț. Împreună, ele alcătuiesc țesătura Mãghionului: un mozaic de pământ, piatră, apă și Mãghie, unde trecutul nemuritor al Archavorailor se simte în fiecare menhir, fiecare ruină și fiecare flux de energie nevăzut.

Astfel, Mãghionul nu este doar o hartă, ci o lume vie: un loc în care trecutul și prezentul se intersectează, unde fiecare regat respiră cu propria voce, dar toate sunt legate prin aceeași inimă magică care încă pulsează sub pietre, păduri și ape — Mãghia.