Oniromanție & 
Divinație onirică

Conceptul de oniromanție (sau oneiromancie) — adică interpretarea viselor ca semne sau mesaje despre viitor — face parte din tradițiile de divinare care au existat în multe culturi de-a lungul istoriei. Din punct de vedere științific, acest subiect nu este tratat ca un „fenomen psihic cu valoare predictivă” validată empiric, ci este analizat din perspective antropologice, istorice, cognitive și culturale. În literatura academică contemporană, astfel de practici sunt înțelese ca sisteme simbolice și ca parte a modalităților culturale prin care oamenii încearcă să găsească sens în experiențele onirice.

Pentru a clarifica cadrul, vom aborda:

  1. Ce înseamnă oniromanția și divinația onirică în tradițiile umane;
  2. Cum o tratează știința modernă (psihologia și neuroștiința somnului);
  3. Cum este înțeleasă din perspectivă antropologică și istorică;
  4. De ce nu există dovadă științifică că visele pot prezice viitorul.


Oniromanția și divinația onirică în tradițiile umane

Oniromanția provine din cuvintele grecești oneiros („vis”) și manteia („divinație”). În antichitate, visele erau adesea considerate porți către alte planuri ale realității sau mesaje ale zeilor. În civilizațiile greacă și romană, culturi ale Egiptului antic, Mesopotamiei sau în tradițiile asiatice, visele erau interpretate de specialiști (preoți, oracole, cărturari) și folosite ca instrumente de îndrumare a deciziilor personale sau politice.

De exemplu:

  • În Egiptul antic, templele lui Asclepius practicau incubarea viselor, un ritual în care credincioșii dormeau în sanctuare pentru a primi vise cu puteri vindecătoare sau indicii divine.
  • În literatura biblică și iudaico-creștină, visele sunt adesea prezentate ca mijloace de comunicare divină (ex. visele lui Iacov, Iosif sau Daniel).
    Deși această clasă de texte nu este „știință”, cercetările în teologie și istorie comparată tratează astfel de exemple ca parte din istoria religioasă.

                                                                                                   

Cum tratează știința modernă visele

Din perspectiva psihologiei și neuroștiinței, visele, inclusiv experiențele hipnagogice sau REM, sunt produse ale activității cerebrale în timpul somnului și reflectă procese de consolidare a memoriei, reglare emoțională, rezolvarea internă a problemelor, dar nu există dovezi științifice că visele ar putea prezice viitorul.

Comunitatea științifică definește visele astfel:

  • ca experiențe subiective generate în timpul somnului REM;
  • ca parte a proceselor cognitive implicate în memorie, emoții și consolidări neuronale.

Un rezumat comprehensiv al cercetării actuale privind visele (inclusiv rolul memoriei și funcțiile cognitive ale viselor) este oferit în această revizuire științifică:

 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7415562/

(*The neurobiology and functions of dreaming – o revizuire din Nature Reviews Neuroscience)

Concluzia generală a cercetării moderne este că visele nu sunt indicatori științific validați ai viitorului și nu se corelează cu predicții sau funcții divinatorii în sens empiric.


Oniromanția ca fenomen antropologic și cultural

În antroplogie și studiul religiilor, oniromanția și visaul ca divinație sunt tratate ca practici simbolice și culturale, ne-necesar legate de veridicitatea efectivă a predicțiilor.

Lucrări de referință în antropologie arată că:

  • Interpreții de vise (în multe culturi tradiționale) folosesc simboluri arhetipale și un cadru cultural propriu pentru a oferi sens viselor.
    De exemplu, lucrarea clasică The Interpretation of Dreams in the Ancient Near East examinează modul în care comunitățile antice au interpretat visele ca mesaje divine sau semi-profetice, dar din punct de vedere etnografic, nu științific.
  • Diverse culturi non-occidentale tratează visele ca mijloace de avertizare sau îndrumare socială, ceea ce este documentat în lucrări de antropologie comparată (de exemplu, în cercetările privind cultura aborigenă australiană sau indigenii americani).

Aceste studii arată cum credințele culturale modelează interpretarea viselor, dar nu oferă dovezi că visul însuși ar avea o funcție de divinație verificabilă.

Limitele științifice și distincția epistemologică

Deși oniromanția este un termen istoric relevant pentru istoria religiilor, în știință termenul nu este recunoscut ca metodă validă de predicție. Cercetarea psihologică contemporană tratează visele ca fenomene emergente ale activității cerebrale, incluzând procesarea emoțională, consolidarea memoriei sau funcții cognitive creative, dar nu ca mecanism de divinare.

Un rezumat critic asupra ideii de „divinație onirică” este discutat și în articole de psihologie culturală și istoria ideilor, care concluzionează că interpretarea onirică ca mijloc de profeție aparține sistemelor simbolice tradiționale și nu metodologiei științifice actuale.

În același timp, literatura științifică recunoaște că înțelegerea semnificației viselor pentru individ poate avea valoare terapeutică, simbolică sau psihologică într-un context clinic (de exemplu, terapia viselor în psihologie), dar nu ca mijloc de a prezice evenimente viitoare.

​

RESURSE


Definiții și introduceri generale

​Oneiromancy (Wikipedia – engleză) — explicație clară a conceptului de divinare prin vise.  Oneiromancy - Wikipedia

https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/oneiromancy 

Texte istorice și practici tradiționale

​Oneirocritica (Wikipedia) —  Oneirocritica - Wikipedia

​Iškar Zaqīqu (Wikipedia) — compendiu mesopotamian de oniromanție și semnificațiile viselor.  Iškar Zaqīqu - Wikipedia

Dicționare și definiții

​Merriam-Webster – Oneiromancy — definiție lexicală a termenului „oneiromancy”. ONEIROMANCY Definition & Meaning - Merriam-Webster