Oneirocritica

Artemidorus of Daldis (sec. II d.Hr.) a fost un autor grec din Asia Mică, originar probabil din Daldis, în Lidia (astăzi parte din Turcia). A trăit în perioada Imperiului Roman, într-o lume deja saturată de culturi, mituri, religii sincretice și practici divinatorii. Opera sa majoră, Oneirocritica, este considerată primul tratat sistematic și cu adevărat comprehensiv despre interpretarea viselor din istorie care ne-a parvenit integral.

Și e important să subliniem: nu era un mistic vag sau un poet al simbolurilor, ci un observator metodic.

Contextul istoric și cultural

În secolul al II-lea d.Hr., interpretarea viselor era deja o practică răspândită în lumea greco-romană. Templele lui Asclepius practicau incubatio — oamenii dormeau în sanctuar în speranța de a primi un vis vindecător. Filosofii discutau natura visului (de la Aristotle până la stoici), iar lumea populară credea ferm în vise premonitorii.

Dar Artemidor face ceva diferit: adună material empiric. El călătorește, colectează sute de relatări de vise și verifică ulterior dacă și cum s-au împlinit. Este aproape un proto-psiholog sau proto-antropolog.

Ce este „Oneirocritica”?

„Oneirocritica” (literal: „judecata/interpretarea viselor”) este structurată în cinci cărți. Primele trei sunt dedicate publicului larg, ultimele două fiului său, căruia îi oferă instrucțiuni mai tehnice.

Artemidor face o distincție esențială între două tipuri de vise:

• enypnia – visele obișnuite, influențate de starea psihică sau fiziologică (foame, frică, dorință).
• oneiroi – visele cu valoare profetică, care anticipează viitorul.

Aici devine interesant: pentru el, visele nu sunt în primul rând simboluri ale inconștientului (cum vor deveni la Freud sau Jung), ci mesaje despre destinul exterior al individului.

Metoda lui Artemidor

Artemidor nu oferă o simbolistică rigidă. El insistă pe un principiu pe care l-am putea numi contextualism radical:

„Sensul unui simbol depinde de statutul social, profesia, sexul și situația visătorului.”

De exemplu:

• A visa că zbori poate fi favorabil pentru un marinar (care e obișnuit cu mișcarea și riscul), dar periculos pentru un om politic (cădere iminentă).
• A visa că îți pierzi dinții poate indica moartea unei rude, dar interpretarea depinde de ce dinte este și ce reprezintă el în structura familială.
  
  

Artemidor și simbolurile arhetipale

Deși el nu operează cu noțiunea de „arhetip” (care va apărea mult mai târziu la Carl Gustav Jung), multe dintre simbolurile pe care le analizează au o rezonanță arhetipală clară:

• Călătoria
• Căderea
• Moartea
• Nuditatea
• Uniunea sexuală
• Regele
• Templul
• Marea

Aceste imagini apar recurent în mitologia universală și în tradițiile oculte ulterioare.

Diferența majoră este aceasta:

• Pentru Jung, simbolul exprimă dinamici interioare.
• Pentru Artemidor, simbolul exprimă configurații ale destinului.

El este mai apropiat de fatalismul antic decât de psihologia modernă.

Influență și posteritate

„Oneirocritica” a circulat în Evul Mediu bizantin și arab. Tradițiile islamice de interpretare a viselor (precum cele atribuite lui Ibn Sirin) au fost influențate indirect de această linie elenistică.

În Renaștere, interesul pentru vis și hermetism a redeschis interesul pentru astfel de texte.

În modernitate, Freud și Jung redescoperă tradiția antică, dar o reorientează complet:

• Sigmund Freud vede visul ca împlinire de dorință reprimată.
• C. G. Jung îl vede ca limbaj simbolic al inconștientului colectiv.

Artemidor rămâne însă unic prin faptul că nu moralizează și nu filozofează excesiv. El clasifică, compară, corelează.

Un detaliu foarte interesant

Artemidor acordă o atenție enormă statutului social. Lumea antică era profund ierarhizată. Un vis nu înseamnă același lucru pentru:

• un sclav,
• un comerciant,
• un magistrat,
• o femeie necăsătorită,
• un atlet.

Simbolul este modelat de poziția în cosmosul social.

Într-un fel, el anticipează ideea că simbolul este o intersecție între psihic și structură culturală.

O punte către gândirea arhetipală modernă

Deși Artemidor nu vorbește despre „individuație”, munca lui sugerează ceva esențial: omul antic trăia într-un univers saturat de semne. Visul nu era un fenomen privat, ci o extensie a ordinii cosmice.

Dacă Jung vede individuația ca un drum interior către integrarea arhetipurilor, Artemidor ar vedea poate visul ca un indiciu al drumului exterior pe care îl vei parcurge.

Și asta e frumos — pentru că ne arată două paradigme ale simbolului:

• una orientată spre psihic,
• alta orientată spre destin.