Definiție și natură

Muntele Orion este o legendă centrală a mitologiei Infra Terra, un simbol al misterului cosmic, al aspirației și al conexiunii dintre tărâmurile pământești și cele celeste. Situat pe planeta vecină numită „a nopții”, acest munte este singura structură vizibilă de pe suprafața Infra Terra, un far strălucitor care domină cerul cu o aură de lumină adamantină. Muntele Orion nu este doar o formațiune geologică, ci un axis mundi, un punct de convergență între mit, realitate și aspirația către cunoașterea absolută. Este descris ca fiind alcătuit din Adamant, o substanță mitică de o puritate și duritate incomparabile, considerată cea mai nobilă și rară materie din univers.

Conform legendelor, Muntele Orion este legat de o punte cosmică construită de titanul Orion cu ajutorul Zeilor, punte care unește Arborele Throlian de planeta nopții. Această punte, numită „Puntea lui Orion” sau „Curcubeul Nopții”, reprezintă o cale mitică de ascensiune, un drum al eroilor și al visătorilor care îndrăznesc să caute „secretul universal al totului” aflat în vârful muntelui. Muntele și puntea sa sunt simboluri ale transcendenței, ale efortului de a depăși limitele existenței mundane pentru a atinge o înțelegere supremă.

Legenda Muntelui Orion și a Punții lui orion

Conform miturilor Infra Terra, Muntele Orion a fost numit după Orion, un titan legendar, considerat arhitectul cosmic al punții care leagă Infra Terra de Lună. Orion, o figură semidivină, a colaborat cu Zeii din Arborele Throlian pentru a construi această punte din același adamant strălucitor, o structură eterică ce sfidează legile fizicii și ale gravitației. Conform legendelor, Zeii l-ar fi desemnat pe Orion, cel mai curajos dintre titani, să construiască o punte din firele aurii ale zeiței Vëlsa, Marea Țesătoare, pentru a le aduce acestora „secretul universal al totului”. Legenda spune că Orion a construit de grabă puntea și s-a aventurat până pe planeta nopții, reușind să urce pe munte și să afle teribilul secret. Deși natura acestuia rămâne un mister, cronicile Infra Terrei sugerează că este o revelație care transcende înțelegerea umană, o cunoaștere care cuprinde originea universului, scopul existenței și interconexiunea tuturor lucrurilor. 
Ajuns în vârf, Orion a fost pus în fața unei alegeri: să se întoarcă în Infra Terra și să le ofere zeilor Throlieni înțelegerea secretului sau să ignore revelația și să aducă adamant din munte pentru propria glorie. Titanul a ales să ia Adamantul, dar, din cauza greutății sale imense, puntea s-a rupt la mijlocul drumului. Orion a căzut, scăpând adamantul în întunericul universal. 
De atunci, Infra Terranii spun că stelele de pe cer sunt bucăți de adamant care plutesc, vizibile în noapte, ca un ecou al sacrificiului său.

Numită „Puntea lui Orion” sau „Curcubeul Nopții”, această cale este vizibilă doar în anumite nopți, când lumina lunii este la apogeu, iar unii călători și vizionari din Infra Terra susțin că au zărit-o strălucind în formă de curcubeu, întinzându-se între tărâmul subteran și muntele lunar.

Puntea lui Orion, deși ruptă, rămâne un simbol al curajului și al aspirației. În nopțile rare când „Curcubeul Nopții” apare, strălucind în culori eterice, călătorii povestesc despre o prezență mistică, ca și cum spiritul lui Orion încă veghează asupra drumului. Puntea este descrisă ca un drum periculos, pavat cu încercări fizice și spirituale. Cei care îndrăznesc să o traverseze trebuie să înfrunte umbrele propriei minți, iluziile create de lumina adamantină și tentația de a renunța. Doar cei care ar ajunge în vârf ar putea spera să înțeleagă secretul, dar legendele avertizează că prețul acestei cunoașteri poate fi pierderea sinelui sau dizolvarea în infinit.