Hipnagogia (hypnagogic state) este un fenomen de interes atât în neurologie, cât și în psihologie care descrie starea de conștiință intermediară dintre veghe și somn. Această perioadă de tranziție apare în momentul adormirii, înainte ca individul să intre pe deplin în etapele profunde ale somnului non-REM sau în somnul REM caracteristic viselor narrative. Hipnagogia nu este doar o simplă trecere către somn: din punct de vedere neurofiziologic, reprezintă un „domeniu hibrid” de activitate mentală, în care caracteristicile stării de veghe și ale somnului se suprapun și generează experiențe perceptive unice.

În literatura de specialitate, hipnagogia este definită ca o stare distinctă de conștiință, caracterizată de percepții senzoriale involuntare, imagini vizuale sau auditive spontane și o reducere treptată a legăturii conștiente cu realitatea externă. Această stare este întâlnită în mod obișnuit în momentul în care undele cerebrale alfa (8–12 Hz), asociate cu relaxarea și starea de veghe calmă, încep să scadă, iar cele theta (4–7 Hz), legate de stadiile de somn ușor, încep să se manifeste.

Din punct de vedere fiziologic, hipnagogia corespunde unei faze inițiale a somnului NREM, cunoscută și ca etapa 1 a somnului. Cercetările EEG arată că în această fază există o combinație de activitate cerebrală caracteristică atât stării de veghe, cât și somnului, ceea ce sugerează că hipnagogia este distinctă de ambele stări pure. Această poziție intermediară explică de ce multe persoane experimentează imagini sau senzații asemănătoare visului în timp ce încă „simt” o parte din conștientizarea realității externe.

Unul dintre aspectele cele mai studiate ale hipnagogiei este prevalența fenomenelelor perceptive în această stare. Conform unui studiu recent cu peste 4 000 de participanți, hipnagogia este raportată de o proporție semnificativă a populației (peste 80 % dintre respondenți), iar experiențele hipnagogice sunt similare viselor din perspectiva vivacității și potențialului emoțional, deși diferă ca modalități perceptive și conținut detaliat față de visele resimțite după trecerea în somn profund.

Experiențele hipnagogice pot fi vizuale, kinestezice, auditive sau, mai rar, tactile și olfactive. Ele pot include flashuri de lumină, forme geometrice, figuri recognoscibile, sunete neidentificate sau senzații de mișcare, cum ar fi căderea sau plutirea. Astfel de fenomene sunt denumite ‘halucinații hipnagogice’ și, contrar unei interpretări populare, nu sunt în mod necesar semne de patologie, ci apar ca parte naturală a tranziției spre somn.

Studiul hipnagogiei a fost abordat și dintr-o perspectivă istorică și conceptuală în psihologia somnului. De exemplu, analiza clasică propusă de Daniel L. Schacter în Psychological Bulletin (1976) oferă o revizuire critică a fenomenului, subliniind că hipnagogia include o varietate de fenomene senzoriale și psihologice distincte de visele REM sau de experientele obișnuite de veghe. Deși numeroase întrebări rămân deschise — inclusiv funcțiile evolutive sau cognitive ale hipnagogiei — acest cadru de cercetare a fost fundamental pentru delimitarea fenomenului în cadrul științelor somnului.

Recent, cercetările au început să exploreze relația dintre hipnagogia creativă și procese cognitive precum gândirea liberă (mind-wandering). Un studiu din 2024 propune instrumente noi de captare și analiză a conținutului hipnagogic, sugerând că această stare poate fi asociată cu formarea de conexiuni cognitive neobișnuite, analogii inventive și potențiale beneficii pentru învățare sau memoria semantică în timpul tranziției către somn.

Pe plan clinic, hipnagogia este frecvent asociată cu alte fenomene ale tranziției somn-veghe, precum paralizia în somn sau visul lucid, dar este important de menționat că fiecare are caracteristici distincte și nu sunt sinonime. Hipnopompia, de exemplu, este starea de trezire din somn și este considerată opusul hipnagogiei, deși ambele pot include experiențe perceptive intense și halucinații tranzitorii.

În ceea ce privește funcția hipnagogiei, deși încă nu este complet elucidată, ipoteze contemporane sugerate în literatură includ roluri cognitive în procesarea memoriei, creativitate ori reorganizarea informațională pe măsură ce funcțiile conștiente cedează locul proceselor onirice automate. Intensitatea și durata experiențelor hipnagogice pot varia semnificativ între indivizi și sesiunile de somn, iar recunoașterea acestora ca parte normală a ciclului somn-veghe contribuie la înțelegerea mai largă a modului în care creierul se deplasează între stările de conștiință.

RESURSE

Wikipedia – Hypnagogia (descriere generală și fiziologie): https://en.wikipedia.org/wiki/Hypnagogia

The hypnagogic state: A brief update (revizuire științifică în Journal of Sleep Research): ​https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36017720/

Hypnagogic states are quite common (studiu de prevalență): ​https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37812995/

Targeted dream incubation and hypnagogic dreams (cercetare privind funcțiile cognitive ale hipnagogiei):

https://www.frontiersin.org/journals/sleep/articles/10.3389/frsle.2024.1258345/full

Hypnagogic vs hypnopompic state – structura tranziției somn-veghe: https://en.wikipedia.org/wiki/Hypnopompia