Mãghionul este o insulă mare, înconjurată de un arhipelag fragmentat, cu relief variat și cu o geografie modelată atât de procese naturale, cât și de urmele istorice ale Mãghiei dinaintea Scindării Primelor Cuvinte. În prezent, insula este majoritar rurală și dominată de ecosisteme întinse, cu densități mari de păduri, masive montane, mlaștini și câmpii, întrerupte de ruine, drumuri vechi și situri ritualice. Există bineînțeles și mari orașe precum Amarin care susțin economia și bunul mers al insulei.

Teritoriul este împărțit în regiuni care corespund fostelor regate și domenii, unele încă funcționale ca entități politice, altele reduse la nume geografice. În ansamblu, Mãghionul funcționează ca un sistem de regiuni interdependente, în care clima, terenul și infrastructura veche determină rutele de deplasare, distribuția populației și apariția conflictelor.

În centrul și nordul insulei se află zonele cele mai vechi din punct de vedere cultural, unde densitatea ruinelor este cea mai mare, iar terenul este mai fragmentat. Lyrion este una dintre regiunile definitorii ale Mãghionului, asociată cu văi largi, drumuri vechi și o distribuție semnificativă de fortificații și situri de piatră. În proximitatea sa se găsesc multe dintre rutele istorice care conectau nucleul insulei de restul regiunilor. Darksilvania este o zonă cu păduri foarte dense, relief întunecat și microclimate reci, unde ceața este frecventă, iar așezările sunt rare și izolate. Morgborg este o regiune muntoasă a fortificațiilor grele, a ruinelor militare și a cetăților de piatră, deseori ridicate pe stânci sau în puncte de control strategic. Wyrd este un teritoriu instabil din punct de vedere geografic și ambiental, cunoscut pentru apariția anomaliilor locale, pentru situri ritualice degradate și pentru zone unde orientarea devine dificilă, iar fenomenele naturale par să se comporte atipic. Erdor este o regiune de tranziție, conectând interiorul cu sudul, cu un teritoriu muntos enorm, plin de caverne și sate de gnomi și goblini. Vitrix este asociat cu urme ale infrastructurilor vechi, inclusiv turnuri de observație, sisteme de semnalizare și ruine cu funcții tehnice sau magico-mecanice, fiind o regiune unde pelerinii găsesc frecvent artefacte degradate și structuri neobișnuite. Darkion reprezintă una dintre cele mai periculoase regiuni ale insulei, caracterizată prin relief dur, zone slab cartografiate, densitate mare de ruine interzise și o reputație constantă de teritoriu contaminat de practici vechi, culturi întunecate și fenomene ostile. Aici se află legendarul Munte al Timpului, cel mai misterios loc al Mãghionului.

În sudul insulei, geografia se deschide și devine mai „funcțională” pentru agricultură, comerț și așezări stabile. Lowlandia se află în sudul insulei principale și este regiunea câmpiilor largi, a coastelor joase și a solurilor fertile. Este una dintre puținele zone care funcționează ca o bază de producție consistentă, cu ferme mari, sate comerciale și porturi care colectează taxe și controlează fluxul de mărfuri. Hexer se află între Erdor și Lowlandia, pe coasta sudică, într-un teritoriu îngust, care funcționează ca un coridor natural, dar și ca o zonă vulnerabilă. Aici se concentrează multe comunități asociate cu practici magice „reziduale”: alchimie, amulete, blesteme minore, plante rare, vindecători și bresle clandestine. Rath se află la sud-vest, separat de Lyrion printr-un braț de mare și un sistem de canale naturale. Este un teritoriu de peninsule și golfuri, favorabil navigației locale, unde porturile mici și cultura contractelor stricte domină viața politică. În Rath, accesul se face prin rute maritime scurte și prin treceri controlate de comunități de corăbieri, tribunale locale și familii care își apără autonomia.

În estul insulei, terenul se îngustează între munți și mare, iar controlul trecerilor devine o constantă geopolitică. Eeriborg se află în est, într-o zonă îngustă între masive și coastă, având ieșire spre strâmtoarea care duce către Stoneborg și insulele din larg. Eeriborg funcționează ca un nod inevitabil: trecerile sunt puține, iar cine controlează regiunea controlează tranzitul estic. Ruinele includ turnuri de semnal militarizate și structuri urbane compacte, iar populația este dominată de o elită pragmatică orientată spre taxe, spionaj și control portuar. Stoneborg este un teritoriu insular estic, situat în largul coastelor nord-estice, cu relief greu, stâncos și cu urme puternice de colonie penitenciară și avanpost militar. Așezările sunt dure, iar pirateria locală este frecventă, ceea ce transformă Stoneborg într-un risc constant pentru orice flotă care traversează zona.

Nord-vestul insulei este dominat de păduri și terenuri de tranziție, cu așezări dispersate și cu o istorie marcată de catastrofe. Ash se află în nord-vest, între coastă și pădurile interne, fiind o regiune fertilă, cu ferme prospere, poieni, ruine răzlețe și sate pitorești. Numele și tradițiile locale indică o perioadă de incendii masive și distrugeri istorice, posibil legate de ritualuri scăpate de sub control sau de epurări post-Scindare. În apropiere, Witch este un teritoriu insular mic, mlăștinos, constant cețos, considerat un spațiu de exil istoric pentru practicanți ai vechilor ritualuri precum vrăjitoare. Vegetația este rară, uscată iar accesul este dificil neexistând decât câteva drumuri. Witch funcționează ca o societate închisă, vizitată în secret pentru profeții, grimonii, sigilii și obiecte de protecție, fiind una dintre cele mai instabile regiuni din punct de vedere social și ritualic. Aici magia neagră este la ea acasă. La fel și spiritele malefice și demonii.

Nordul insulei principale este dominat de câmpii reci, terenuri fertile și o densitate mare de situri funerare. Dunmoore se află în nord și este una dintre cele mai fertile regiuni ale Mãghionului, cu ferme mari, orașe stabile și o populație predominant umană, dar cu prezențe constante de pitici și troglodiți angajați sezonier. Din punct de vedere geografic, Dunmoore este conectat natural cu mai multe regiuni și funcționează ca un centru agricol și comercial al nordului. Totodată, este regiunea necropolelor: tumuli, menhire, câmpuri funerare și pietre de hotar apar la scară largă, ceea ce face ca terenul să fie fragmentat de situri ritualice și zone protejate de tradiții vechi. Oglan se află în nord-est și este o regiune cu munți proeminenți, păduri și relief accidentat, organizată istoric în clanuri. Trecătorile sunt puține, iar controlul lor oferă influență regională. Fortificațiile sunt frecvent construite pe culmi, iar ruinele sunt în general militare sau sacre, asociate zeilor furtunii și pietrei. Shawansa ocupă extremitatea nord-estică și este una dintre cele mai locuibile regiuni ale nordului, cu golfuri, estuare și un râu major care taie ținutul spre interior. Shawansa este o regiune de întâlnire și negociere, cu piețe, curți de arbitraj și rețele comerciale. În același timp, este recunoscută ca un centru de magie și divinatie, unde au existat mereu școli conduse de arhmagii puternici, iar influența lor se simte încă în instituțiile locale. Shawansienii se consideră aparte ca vrăjitori, practicând vechi ritualuri ale focului prin dând naștere servitorilor de fum și multor alte spirite.

Din punct de vedere al structurii geografice, aceste regiuni formează împreună un sistem coerent. Sudul (Lowlandia, Hexer, Rath) produce resurse și susține fluxul economic, în timp ce estul (Eeriborg și Stoneborg) controlează tranzitul maritim și punctele de trecere. Nordul (Ash, Dunmoore, Oglan, Shawansa) combină fertilitatea cu densitatea siturilor vechi, fiind o zonă unde comunitățile sunt mai stabile, dar unde trecutul ritualic este mult mai prezent în peisaj. Insulele (Witch și Stoneborg) funcționează ca spații de marginalitate: exil, colonie, practici interzise și supraviețuire dură. Regiunile vechi ale Mãghionului (Lyrion, Darksilvania, Morgborg, Wyrd, Erdor, Vitrix, Darkion) formează nucleul istoric, unde ruinele archavorai sunt mai frecvente, iar terenul este mai puțin predictibil, cu densitate mare de structuri degradate, cromlehuri, gorgane, menhire și situri solare.

În ansamblu, geografia Mãghionului este construită din contraste: zone agricole funcționale lângă teritorii aproape nelocuite, coridoare comerciale lângă păduri în care drumurile dispar, porturi pragmatice lângă insule de exil, câmpii fertile lângă necropole și munți în care se găsesc peșteri, fortărețe și ruine imposibil de datat.

În jurul insulei principale, Mãghionul este înconjurat de un lanț vast de aproximativ patruzeci de insule și insulițe, care funcționează ca o zonă tampon naturală, dar și ca un spațiu de tranzit, exil, piraterie și explorare. Unele sunt doar stânci locuibile sezonier, altele au păduri, sate, ruine și porturi mici, iar câteva sunt suficient de mari încât să fi fost cândva regate în sine. Printre cele mai notabile se află Tziclon, un atol izolat aflat în mijlocul furtunilor, unde navigația este instabilă, iar anomaliile meteorologice sunt constante; Oggn și Zilund, insule nordice cu relief dur, folosite adesea ca refugii de clan, tabere de vânătoare sau puncte de observație preum Yrid sau Sigil Island - asociată cu ruine de sigilii, pietre inscripționate și practici de protecție veche; Druan’s Rest, o insulă folosită tradițional ca loc de oprire, înmormântare sau jurământ marinăresc; Süna, cunoscută pentru așezări mici și rute comerciale secundare; Skilldræ, marea insulă vulcanică din sud-est, cu terenuri negre, fumarole și resurse minerale rare; Tzadara, o insulă cu rol de nod comercial și depozit pentru caravane maritime; Hölund, o insulă rece, cu păduri de conifere și golfuri adânci. Împreună, aceste insule completează geografia Mãghionului prin diversitate și risc: ele extind harta jocului în zone unde controlul politic este slab, unde relicvele sunt mai puțin „filtrate” de autorități și unde pelerinii pot găsi atât rute rapide, cât și capcane naturale, colonii abandonate, culturi izolate și urme vechi ale lumii de dinainte de Scindare.

​