doctorul malacondra

Într-o epocă demult apusă, cu mult înainte de a fi doar un nume misterios, Malacondra era un demon din eșaloanele superioare ale iadului, un maestru al manipulării realității și al coruperii minților. Spre deosebire de alți demoni care se hrăneau cu suflete, Malacondra tânjea după o formă mai subtilă de putere: existența pură, neîngrădită de legile fizice ale planurilor inferioare. El era un arhitect al haosului, un creator de iluzii atât de convingătoare încât deveneau realitate pentru cei din interiorul lor.

Malacondra a creat Grimoarul nu ca pe un jurnal sau un tratat, ci ca pe un refugiu de sine stătătoar, un recipient eteric unde își putea păstra esența. A scris-o cu un singur scop: să găsească o gazdă potrivită, o minte care să-i fie un vehicul și o sursă de energie, oferindu-i un corp fizic pentru a-și continua planurile. Cartea, cu ochii ei închiși, a călătorit prin dimensiuni, așteptând momentul potrivit.

Destinul a făcut ca sacul cu cartea să ajungă la Angus, o ființă fragilă și  vulnerabilă. Malacondra a perceput imediat în Angus o minte unică, o dualitate perfectă pentru planurile sale. Viziunile necontrolate ale lui Angus despre trecut și viitor reprezentau un flux de energie mentală 
pură și brută, haosul perfect. Analfabetismul lui Angus a fost un avantaj, deoarece l-a împiedicat să citească și să înțeleagă adevărata natură a cărții, lăsând-o pe Malacondra să se prezinte sub o formă mai puțin amenințătoare.

Momentul crucial a fost declanșat de crizele epileptice ale lui Angus, care i-au deschis mintea către influența demonului. În aceste stări de transă, Malacondra a început să-și manifeste voința. El nu l-a posedat pe Angus, ci l-a ghidat subtil, hrănindu-se cu viziunile și frica sa pentru a-i modela mintea. Malacondra a văzut în schizofrenia lui Angus o oportunitate rară: o „casă” cu două etaje, unde o personalitate putea fi un canal pentru a crea, iar cealaltă o sursă de energie.

Astfel a început procesul de creație al Betharkăi. Malacondra l-a instruit pe Angus să-și imagineze orașul, folosind ca punct de plecare viziunile sale haotice. Demonul a acționat ca un arhitect malefic, structurând aceste viziuni și dându-le o formă coerentă. El a transformat haosul mental al lui Angus într-un "trup" imaginar, un burg blestemat, unde el însuși ar fi putut locui.

Din acest proces s-a născut Elem, a doua personalitate. Elem nu este o simplă iluzie, ci o creație a lui Malacondra, o personalitate rafinată și dominantă, menită să fie "fața publică" a proiectului. Elem este cel care a creat conceptul de Fantasmagorism - magia constructelor imaginative - și el este cel care, prin poveștile sale, duce existența Betharkăi dincolo de mintea lui Angus.

În esență, Doctorul Malacondra nu este doar o entitate care locuiește în carte; el este spiritul malefic care a folosit slăbiciunile și forța minții lui Angus/Elem pentru a-și crea propriul tărâm. El a transformat o ființă fragilă într-un vas pentru un univers întreg, unde el însuși poate exista, manipulând din umbră.