A mai trecut un an. Am avut parte de bune și rele. Cred că este bine să încep astfel. Și mai încep spunând că nu, acesta nu va fi un articol de self-gratulation în care îmi enumăr diplomele și medaliile, de parcă mi-aș fi concediat toți lăudătorii. Există suficienți care fac această autoevaluare, fără să le-o ceară nimeni și fără ca cineva să o aștepte. Dar, cum trăim din plin epoca celebrităților, mă situez în opoziție. Astfel, umilul dumneavoastră scriptor va lua doar pulsul anului, fără a-și etala mândriile și frustrările în public.

În ultima perioadă, am început să adun câteva gânduri pe care le plasez aici, mai mult pentru propria arhivă. Mi-ar plăcea, poate, ca ele să fie privite ca un avertisment. Începem să vedem consecințele acțiunilor noastre. Acest an ne-a împovărat cu o sumedenie de astfel de consecințe, care sunt doar primele dintr-un lung șir, fără oprire, al năruirii civilizației. Le voi trece aici în revistă.

Evenimentele climatice catastrofale din Europa Occidentală și SUA au produs distrugeri majore ale orașelor și infrastructurii, generând îngrijorări profunde legate de viitorul planetei. Citeam despre un studiu al Marii Britanii, care va genera un sistem de prevedere a dezastrelor naturale prin construcția și plasarea, în Oceanul Arctic, a unor roboți ce vor putea trimite din timp informații privind topirea calotei glaciare, preîntâmpinând catastrofe teribile la nivel mondial. Se previzionează veri cu temperaturi extreme și ierni teribil de grele, problemele ce decurg de aici fiind, în primul rând, crizele energetice și de resurse alimentare. Specialiștii le consideră devastatoare, în asemenea măsură încât viitorul este numit, hiperbolic, apocaliptic și imposibil de prevăzut. Viețile noastre, așa cum le-am cunoscut până în prezent, nu vor mai fi niciodată la fel, iar calamitățile naturale ne vor lovi din ce în ce mai des.

Războaiele începute de marile puteri tind să se extindă, implicând noi și noi actori pe scena conflictelor. Început ca un război de expansiune, în stil blitzkrieg, conflictul din Ucraina a luat rapid forma unui război regional, cu implicații economice și geopolitice greu de prevăzut. Finalul mandatului lui Biden și revenirea brutală a lui Trump, implicarea trupelor Coreei de Nord și a Chinei redimensionează și rescalează acest conflict, ducând la implicarea tot mai multor țări europene. Ultimele articole pe acest subiect tematizează o blocare de 20 de ani a aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, impusă de noul cabinet Trump, și constituirea unei forțe de pace și stabilitate, formată din armatele de coaliție ale mai multor mari puteri europene, precum Marea Britanie, Franța, Germania și Polonia. În aceste condiții, am putea asista la începutul unui al Treilea Război Mondial, cu o Rusie deja înfrântă, care face eforturi disperate de a păstra frontul activ, și cu o presiune imensă din partea americanilor. Crizele umanitare, energetice, de hrană și calamitățile naturale urmează să devină noile norme, în funcție de care ne vom trăi viețile.

Se discută din ce în ce mai mult în aceste zile despre iminența unui nou crack economic, unul mai mare și mai profund decât precedentele, care ar putea arunca lumea într-o nouă noapte a mișcărilor sociale, lipsurilor, sărăciei și terorii guvernamentale.

Noi partide suveraniste, neo-naziste și antidemocratice apar și se manifestă în țările vecine Rusiei. Revoluția populară în plină desfășurare din Georgia, noul cabinet al Maiei Sandu și așa-numita „lovitură de stat” de la București vorbesc despre reaîntruparea coșmarului rusesc, care crește și își arată ghearele din ce în ce mai mult, atacând guvernele și testând vigilența popoarelor care s-au eliberat din fosta structură URSS. Doar visătorii și nebunii pot crede că Rusia va renunța vreodată la nevoia de a domina restul Europei și al lumii.

Mai mult decât oricând, de la Revoluția din '89, România luptă în aceste zile pentru libertatea câștigată cu sânge și, precum un animal rănit, face eforturi disperate să iasă din umbra atacurilor partidelor pro-legionare, conduse de demenți și schizofrenici aserviți regimului de la Moscova. Din 6 decembrie, suntem la un pas de război civil, iar tind puternic să cred că, dacă CCR nu ar fi intervenit pentru a invalida alegerile fraudate și a bloca procesul electoral, în acest moment țara nu s-ar pregăti de Revelion, ci ar fi în toiul unui război civil, pe care tot românii l-ar plăti cu sânge, repetând istoria acelui decembrie negru de acum 35 de ani. Suntem foarte aproape de punctul fără întoarcere, al unei recăderi în întunericul unei istorii despre care ne amintim doar în coșmaruri și șoapte. Suntem foarte aproape de a ne destructura identitatea națională, manevrați de psihologii Kremlinului, care regizează această instabilitate încă din anii 2016-2017. O Românie condusă de un fanatic precum Georgescu, însoțit de o miliție legionară care îi secondează fiecare ieșire publică, ar însemna sfârșitul nostru ca popor liber.

Mereu, în aceste zile, am avut în minte cuvintele celui mai mare strateg al celui de-al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, în ale cărui discursuri am găsit și salutat marea voce a rațiunii democratice:

„Nu cedați niciodată, nu cedați niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, important sau nesemnificativ – nu cedați decât în fața convingerilor de onoare și bun simț. Nu vă supuneți forței; nu vă plecați în fața puterii aparent copleșitoare a inamicului.”

Acest insistent și răspicat „niciodată” este și trebuie să rămână, pentru noi, singurul statut, singurul slogan și drapel. Acest „niciodată”, pentru care noi, societățile democratice, ar trebui să luptăm până la ultima fibră, putere și dedicație. Acest „niciodată” trebuie insuflat fiecărui copil, tânăr și om al acestei democrații în care am crescut și cu care ne-am identificat. Nu vom negocia cu aceste direcții pro-ruse, nu vom asculta de voia lor anarhică, nu vom proteja niciun individ care le susține și le promovează. Acest „niciodată” este un imn al intoleranței absolute față de ubicuitate, totalitarism, suveranism sau orice alt fel de putere care se autolegitimează deasupra democrației. Avem o întreagă istorie a umanității ca exemplu din care să învățăm despre totalitarism și dictatură – o istorie a morții, sclavagismului, lipsei de drepturi, mârșăviei și meschinăriei unor schizofrenici care s-au considerat, vremelnic, zei. Reichul de 1000 de ani al lui Hitler nu a fost decât o halucinație fenomenală a unui dement. Suveranismul lui Georgescu este doar o copie la indigo, la scară mică, dar cu potențialul de a deveni un nou regim care să înrobească acest popor, deja greu încercat.

Așadar, rezoluția mea de sfârșit de an începe și se termină cu aceste cuvinte tunătoare și nemuritoare, citate mai sus, pe care vi le voi lăsa și mai jos. Puterea lor merită să fie rechemată și recapitulată de câte ori democrația, bunul simț, omenia, cultura și viața în libertate sunt amenințate:

„Nu cedați niciodată, nu cedați niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, important sau nesemnificativ – nu cedați decât în fața convingerilor de onoare și bun-simț. Nu vă supuneți forței; nu vă plecați în fața puterii aparent copleșitoare a inamicului.”

Fiți liberi, dragi români, luptați neobosiți pentru păstrarea valorilor noastre europene, democrație și libertate. Este dreptul, cât și obligația noastră, să le predăm această democrație celor ce vin din urmă: tinerilor, copiilor, celor ce încă nu cunosc libertatea libertății.

De acasă, din centrul acestei minunate țări, vă urez un an nou bun și plin de împliniri, o mare putere de muncă și luptă, și lipsă de milă față de oricine și orice ne amenință libertatea!

La mulți ani!