În ultimele zile, comunitatea internațională este martoră la ceea ce mulți experți descriu drept un genocid în desfășurare în Fâșia Gaza. În ultimele 24 de ore, peste 140 de persoane au fost ucise, inclusiv 14 oameni împușcați în apropierea unui camion cu alimente și apă, iar cel puțin 59 de civili au pierit în atacuri cu tancuri, în timp ce încercau să acceseze ajutor umanitar – incidente dramatice reflectate în știrile Reuters și Guardian. Între timp, punctele de distribuție a hranei au devenit adevărate „carniere umane” – un termen folosit de ONU pentru a descrie modul dvs. în care mii de oameni sunt luați în vizor de armata israeliană în timp ce încearcă să supraviețuiască.

Această strategie de privare deliberată a accesului la hrană și apă, combinate cu blocada infrastructurii esențiale și atacuri directe asupra civililor în momentele de aprovizionare, alimentează acuzațiile tot mai stringente de genocid. Organizații precum Human Rights Watch, Amnesty International și Comitetul special al ONU au afirmat că aceste tactici sunt consistent etichetate drept acte genocidale, iar fostul Papă Francisc a transmis că există indicii clare în acest sens . Acuzațiile au fost consolidate juridic în ianuarie 2024, când Curtea Internațională de Justiție a cerut Israelului să oprească orice măsuri care ar putea constitui genocid; iar în decembrie 2023, Africa de Sud a lansat un proces la CIJ pentru acest motiv.

Mai mult, în ultimele luni, cel puțin 282 de lucrători umanitari, inclusiv paramedici și personal UNRWA, au fost uciși – ,,cadrul calamitous” care denotă ignorarea drepturilor fundamentale și iluminarea unui atac sistematic asupra mijloacelor de sprijin pentru civili. Împiedicarea intenționată a livrărilor de medicamente și echipamente medicale de primă necesitate – cum ar fi anestezice, filtre de apă sau aparatură de ventilație – accentuează cimentarea unei foamete folosite ca armă de război.

Din istorie spre prezent: de la coexistență fragilă la genocid?

Conflictul Israelo–Palestinian își are originile în secolul XX, când mișcarea sionistă a început migrările spre Palestina otomană, răspuns la persecuțiile din Europa. Promisiunea britanică din 1917 prin Declarația Balfour, ce pleda pentru „o casă națională a evreilor” în Palestina, a adâncit tensiunea dintre sioniști și populația arabă locală. 

În 1947, planul ONU de împărțire (Rezoluția 181) a separa teritoriul în două state – dar respins de lumea arabă, el a declanșat primul război și fenomenul Nakba: 750.000 de palestinieni au fost strămutați, zeci de sate distruse, iar mase de refugiați au rămas fără casă.

Următoarele decenii au alimentat doliu și suferință: războaiele regionale din 1956, 1967, 1973, ocuparea Cisiordaniei și a Gaza în ’67 și un război continuu între pace relativă și lupte, cu intifadele și violențe recurente. Acordurile de la Oslo (1993–1995) au creat Autoritatea Palestiniană, însă nu au oraș pacea – așezări israeliene noi și episodice atacuri au menținut tensiunea. Gaza, sub controlul complet al Hamas din 2007, a fost supusă unei blocade drastice. De atunci, cel puțin 15 conflicte militare au lovit regiunea, culminând cu războiul din 2023–2025, cel mai devastator de până acum.

Genocid prin foamete și privare – documentat prin cifre și mărturii

Din octombrie 2023, ofensiva israeliană asupra Gaza a provocat peste 55.600 de decese palestiniene – majoritatea civili, și peste 90% din populație strămutată . În ultimele trei zile, au fost uciși cel puțin 140 de oameni, iar 14 dintre ei – împușcați în timp ce așteptau alimente sau apă lângă camioane umanitare. În Khan Younis, tancurile israeliene au ucis 59 de oameni în timp ce se alimentau, într-unul dintre cele mai grave incidente din ultimele luni.

Blocada alimentară și de infrastructură – cu restricții drastice pentru electricitate, apă și combustibil – a transformat Fâșia Gaza într-un spațiu al penuriei extreme. Numai un spital din nord mai funcționează parțial, iar aprovizionarea este grav compromisă.

ONU și ONG-uri avertizează asupra unei catastrofe iminente: punctele de distribuție sunt descrise ca „carniere umane” și mecanisme „mascaradă genocidală” – food convoys li se transformă în capcane mortale. La punctele GHF, peste 300 de morți și 2.600 de răniți au fost înregistrați de când sistemul funcționează. UNICEF descrie conflictul că fiind o „război împotriva copiilor”, cu peste 224 de copii uciși recent .

Genocidul prin asediu și foamete: recunoaștere juridică și morală

Organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch au catalogat acțiunile israeliene drept genocid, invocând distrugerea infrastructurii vitale de alimentare cu apă și alimentă, cu un intent clar de a submina condițiile de viață ale palestinienilor. Specialiștii ONU, precum Francesca Albanese, au atras atenția asupra unor “acte de genocid” încă din martie 2024. Totodată, Africa de Sud a lansat un proces la Curtea Internațională de Justiție, documentele prezentate argumentând clar posibilitatea genocidului și solicitând măsuri urgente de protecție a populației.

Acumularea dovezilor – ucideri la punctele de distribuție a ajutoarelor, mutilarea rezilienței civile și foamete artificială – indică o strategie de suprimare a memoriei, identității și supraviețuirii unui popor. Indiferent dacă instanțele internaționale vor confirma juridic genocidul, realitatea este una: civili nevinovați sunt ținta unor politici deliberate de eliminare prin privarea resurselor esențiale.

Conform Convenției pentru Prevenirea Genocidului (1948), actele de exterminare nu reduc ființa politică, ci vizează distrugerea unui grup în parte sau total. HRW a concluzionat că Israelul a provocat „condiții de viață menite să ducă la distrugerea fizică” a palestinienilor – ceea ce, potrivit standardelor internaționale, înseamnă genocid. Scurte declarații publice ale oficialilor israelieni, combinat cu contextul uciderilor deliberate, alimentării insuficiente și distrugerii infrastructurii, creează „singura inferență rezonabilă” către intentul genocidar, conform precedentului CIJ.

Africa de Sud a intentat un dosar la Curtea Internațională de Justiție, solicitând măsuri urgente și definirea clară a situației ca genocid. De asemenea, există mandate de arest emise de ICC pentru lideri israelieni, precum Benjamin Netanyahu, pe baza acuzațiilor de crime de război și crime împotriva omenirii. Totuși, procedurile sunt lente, iar intervenția obligatorie a comunității internaționale întârzie, în ciuda urgenței. Cronica morților zilnice la coadă pentru băutură și fiecare incident de bombardament ne demonstrează gravitatea situației: fie recunoaștem genocidul, fie suntem martori la distrugerea unui popor.

Concluzii și apel la responsabilitate

Istoria îndelungată de conflict a culminat astăzi într-o realitate de genocid prin privare: oameni împușcați în timp ce încercau să mănânce, copii muribunzi, infrastructură eliminată și o foamete inducționată. Asistăm la violarea convențiilor internaționale, dar și la un test de moralitate globală. Comunitatea internațională, tribunalelor și instituțiilor ONU și ONG-urilor îi revine datorii de intervenție urgentă și clară. Indiferent de ritualul juridic care urmează, suferința civilă cere acțiune.

Povestea Israel–Palestina nu e doar istorie – e mărturia vie a unei crimă în desfășurare. Nakba s-a repetat prin sisteme de foamete, ucidere și strămutare. Ce facem când comunitatea globală rămâne pasivă? Dacă nu intervenim astăzi, juridic și moral, nu doar riscăm să permitem genocidul, dar confirmăm complicitatea prin pasivitate. Este momentul ca instituțiile internaționale – ONU, ICJ, CPI –, statele și ONG-urile să acționeze cu fermitate. Până atunci, morții care așteaptă apă și hrană rămân întunecați de firesc.

Surse:

Conflictul israeliano-palestinian - Wikipedia  

Israeli attacks kill 140 in Gaza in 24 hours, medics say, as focus shifts to Iran | Reuters

As death toll rises, Gazans make life-risking journeys to seek food | Reuters

Fifty killed in Gaza, many trying to reach food, as UN denounces Israeli-backed aid system | Reuters

reuters.com+2reuters.com+2apnews.com+2

un.org+2aljazeera.com+2aljazeera.com+2.