Poezia

Poezia este acea stare ciudată ce o trăiești

întorcându-te seara acasă, după ce ai profitat de compania

unor prieteni.

Atunci când, singur fiind, îți permiți libertatea de a lua în brațe

un motan și a-l întreba: cum o mai duci prietene? Eu? Sunt bine!

Poezia este acea stare de fapt, ce se lasă trăită

în culmea tinereții tale, în seara de mai, caldă și liniștită

când probabil singur fiind, ai dintr-o dată

viziunea propriului viitor: o casă cu lumini aprinse,

o canapea caldă, o femeie alături care să citească

în timp ce, undeva în galaxie, stelele se rotesc în arcane fantastice.

Poezia este, așa cum spunea Nichita, tot ce nu îți poate fi răpit...

Poezia ești tu în momentele de glorie sau amar, cu motan sau fără,

în urbea ta sau printre străini, tânăr sau selenar,

tăcut sau până la urmă trăitor al planetei. Poezia este...

Poeticus - R von K