
casa de la marginea lumii
I
La marginea lumii stau pe acoperiş contemplând asfinţitul. Casa asta nu are nici uşi nici ferestre ci numai patru pereţi înalţi, acoperişul şi pe mine...
II
Câteodată, seara, din plictiseală mă apuc să dansez, fac echilibristică într-un picior, hrănesc păsările sau vorbesc cu cerul... Şi tot felul de lucruri din acestea ce fac timpul să treacă mai uşor peste lume.
III
În anumite nopţi însă, tăcerea se face un ghemotoc dureros în capul meu. Deşi nu îmi vorbeşte, tăcerea mă întristează. Şi asta deoarece nu sunt lăsat de casă înăuntru. Probabil că are şi ea motive să se simtă singură, dar, pe de altă parte, nu are un cap în care tăcerea să se cuibărească făcând ghemotoace dureroase. Cu toate acestea rămâne încă nelocuită.
Iarna este în apropiere şi de la o vreme sunt nevoit să port fular.
Poeticus - R von K