O încăpere foarte mare strălucind opalescent în lumina filtrată prin vitralii, fu primul lucru pe care Rascal îl văzu intrând în Trezoreria Zadishar Star. Adusese un sac cu Zadishari și avea nevoie de dobânda aia miraculoasă!

Ce de liniște p’aci… își spuse în gând ștergându-și praful de pe jiletca verzuie. Aproape că se rupsese în ambele coate. Dar nu conta. După ce va colecta dobânda, o va șterge spre port via Oceanul de Arcopal unde va deveni propriétaire[1] în insulele preafericiților[2]!

Daaaa… acolo’i dă mine! Am să-mi cumpăr trei capre șâ trei boi și cine o mai fi ca noi?!...

O voce îi întrerupse gândurile ce i se citeau pe chipul tâmp și zâmbetul știrb.

Hmmm… cu ce ocazie pe la noi?

Ce?!

Aici vă rog, jos!

Aoleooo! Da ce mic mi’ești cumetre! făcu pungașul scărpinându-se după ureche de păduchi. Apoi continuă. Da ce naiba ești că n’am mai văzt așa arătanie! Ejti din fer?

Sunt din argint Sterling veritabil. 100 de carate. Verificate la cântar.

Spiridușul nu păru afectat de atitudinea bădăranului și își păstră calmul. Era obișnuit cu clienți care nu îl observau.

O depunere?

O…

…depunere? Aveți un sac.

Ă… da, da! Am un sac cu Zadishari, mă rog… am sacu’ meu!

Funcționarul îl privi circumspect și făcu un semn discret altuia care se apropie galant legânându-și jobenul argintiu. Rascal nu putu face diferența dintre ei. Păreau turnați în aceeași matriță. Doi mici pitici de grădină. Singura diferență semnificativă e că erau făcuți din argint.

Domnul dorește să facă o depunere, dar cred că are nevoie de ajutor… enunță plat funcționarul Zadishar Star - prima trezorerie deschisă pentru toți cetățenii, chiar în buricul târgului din Talath Tekin, cel mai important oraș din Infra Terra. Superviserul preluă amabil.

Da… Ce dorește să depună domnul? Zadishari bănuiesc…?

Vocea superiorului îi dădu o stare ciudată deponentului. Era ca și cum cineva îi împungea urechile cu un sunet ascuțit, enervant și… argintiu.

Da! Am venit aci ca să depun sacu’ ăsta. Dobânda cât e la depunere?

Ah… făcu acru superviserul. Înțeleg acum. Doriți să depuneți o sumă mai mare. La noi dobânda este de 300% pe C[3]. Dar numai cu condiția de a nu-i retrage vreme de un C!

Asta îl nemulțumi pe Rascal.

Asta nu’i ce’am auzit io! se rățoi pungașul la cei doi spiriduși de argint care-l priveau de sub jobenurile înalte pufăind pe sub mustăți.

Mă tem că aceasta este politica noastră internă, stimate domn. Regulile sunt reguli, așa cum au fost scrise de însăși domnia sa, venerabilul cancelar Sterling, continuă același superviser secondat de inferiorul său cu semnalmente aproape identice.

Eu am un vapor la sfrșitu’ lunii! Plec spre insulele preafericiților! Vaporu’ n’așteaptă dobânda un C. Nu domle’! Io am nevoe dă ei ăn Amphion[4]. Nicio zâ mai târzâu, auz’ tu?

În regulă, răspunse funcționarul. Urmați-mă.

Îhâ… dădu din cap Rascal târându-și cismele pline de noroi uscat peste luciul podelei de marmură neagră a marii săli. Alți mici funcționari îl priviră mirați oprindu-se din activități. Doi dintre ei, identici cu primii, se ciocniră cap în cap emanând un clinchet cristalin de argint și, în același moment, câți Zadishari iviți de nicăieri căzură cu mare zgomot pe podea, rostogolindu-se în toate direcțiile. Rascal rânji. Auzise de acest fapt magic pe care numai sterlingii îl pot produce, dar nu-l crezuse niciodată. Pe vapor marinarii spun multe bazaconii. Însă totul se adeverea.

Vă rog nu rămâneți în urmă, se răsti superviserul pășind apăsat printre zadisharii risipiți pe care nimeni nu se străduia să îi adune.

Ăăăă… Cre’ că v-a căzut ceva… făcu uluit Rascal spre cei doi spiriduși accidentați, dar fu ignorat. Superviserul începu să urce o rampă lată de trepte din marmură albă, străjită pe ambele părți de doi mari lei din argint. Rascal mârâi spre unul însă imediat leul prinse viață și întoarse capul mârâind înapoi. Gestul avu un efect puternic iar deponentul se grăbi să țină pasul cu spiridușul urmărind un hol foarte larg cu multe uși extrem de înalte, chiar și pentru înălțimea unui om. De două ori acesta se întoarse circumspect pentru a observa dacă clientul nu s-a rătăcit.

Un mare tablou îi captă atenția și Rascal nu pierdu ocazia de a se zgâi prelung la portretul unui bărbat cu mustățile mari și joben înalt, ale cărui semnalmente nu difereau cu mult de cele ale funcționarilor trezoreriei. Aceeași figură de gentleman, haine elegante și un baston fistichiu ca al unui mag aristrocratic. Privirea însă îl țintui pe loc. Deși rece și pierdută în reverie, avea ceva uman, neconform cu pielea și hainele de argint.

Stimabilul Cancelar Sterling! spuse funcționarul cu mândrie admirând portretul preț de câteva momente. Îl veți cunoaște imediat!

Îl-îl voi…? bâigui nelămurit Rascal.

Da, da, urmați-mă.

La capătul holului care nu părea să se mai oprească, se afla o ușă la fel de mare ca și celelalte, deasupra căreia Rascal bălmăji cuvântul: CANCELARIE. Spiridușul scoase din buzunar un obiect mic și mobil pe care îl modelă rapid într-un fel de postament modular pentru a-l ajuta să se cațere până la nivelul unei mici pâlnii aflată în partea dreaptă a ușii.

Solicit un bon pentru un 5! spuse scurt spiridușul.

Imediat pâlnia îi răspunse.

Un 5?! Așa grav?

Mă tem că da…

Un mic bon ieși printr-o fantă de dedesubtul pâlniei iar superviserul coborâ de pe postament și introduse bonulețul într-o deschidere metalică.

Poftiți! îl îndemnă pe client, opintindu-se să împingă ușa enormă ce dădea spre o sală cel puțin la fel de mare și la fel de argintie ca și restul clădirii. Rascal se întrebă la ce bun să folosești atâta argint pentru a construi o clădire atât de mare. I-ar fi plăcut să descopere el tot argintul ală. În schimb, pungășise un cuplu în Rapsakalion, portul piraților și acum venea să-i depună în Zadishar Star - locul în care orice pirat speră să poată „curăța” banii furați.

Un 5 zici deci? chestionă superviserul superviserului, întâmpinându-i.

Da. Îl puteți prelua. Este chiar dânsul, spuse afabil superviserul predându-și clientul superiorului.

Rascal nu spuse nimic. Deja se obișnuise cu scara ierarhică a funcționarilor identici. Aproape că îl amuza situația. Abia după ce fu preluat de noul funcționar se uită mai atent la încăperea în care se afla - o sală rectangulară foarte largă, străjută de coloane din marmură pe trei părți, în spatele cărora, așezați la birouri, mult mai mulți funcționari bărboși din argint sortau și numărau zadishari într-un zumzet cristalin. Partea centrală a sălii era ocupată de un amplu birou directoral înțesat de dividente, foi de parcurs, turnulețe de zadishari, lioreți, aurini, arkane, verzurini și alte monede de largă circulație în Infra Terra. Un joben răsări din spatele biroului precum soarele în orizontul mării.

Poftiți, cu ce vă putem ajuta? solicită vocea purtătorului de joben. 

Ăăăă… Păi io… io am venit să… las un sac…

Ce coincidență! răspunse vocea jovială. Ați nimerit la fix! Doriți așadar să faceți o depunere?

Poi… cam așa să pare… bălmăji clientul stânjenit de autoritatea purtătorului de joben ce părea a fi bărbatul din portret. Domnu’ Ster-ling?

Nimeni altul! M-ați nimerit!

Da…

Întocmai. Și care pare a fi problema? continuă domnul Sterling făcând niște grămăjoare de zadishari din aur.

Poi… mi–au zâs că… că nu pot depune… Că cică, nu pot retrage dăcât păste un C. Dară io n-am cum să retrag dăcât după un C, că am vapor ăn Amphion și tre firfireii pân’ atuncea? Mă’ nțălegeț’?

Oh, făcu domnul Sterling. Vă înțeleg… Ce situație nefericită. Să înțeleg că aveți nevoie de „firfirei” până la îmbarcare?...

Poi da! Întocmai! Hă, hă! Vedeț’  că mă’ nțelegeți domnu’ Sterling… Io le-am zâs la aștia micii da’  ei o zâs că așa șâ pă dincolo și m-o trimis aici’șea la matale.

Înțeleg, răspunse cancelarul punându-și o pereche le lornioane în formă de semilună. Zadishari obținuți din…?

Muncă cinstită domnu’ Sterling! Dân comerț cu amănuntu’ al bunurilor cu ridicata și-al produselor dă larg consum…

Ah... Nici nu se pune problema atunci. Un negustor cinstit, o depunere curată!

’ xact domnu’ cancelar!

Veți avea nevoie de un formular de depunere pe care îl puteți lua și de aici, de un stilet cu cerneală, dacă nu semnați cu degetul și de dovezi plauzibile ale sumelor pe care doriți să le depuneți. După ce completați formularul, funcționarii vă vor verifica ștanțele zadisharilor. Aici la noi, toți zadisharii sunt verificați pentru a nu permite fraude sau furturi… Dar bineînțeles în situația de față nu este cazul. Este doar o formalitate…

Rascal păli la față, rânjind cu gingiile și singurul său dinte de aur.

Aăăă poi să vedeț’... Io nu știu să citesc și să scriu, deci n’am cum să completez formularu’  domnu’. Dă unde vin io, mergem pă cuvânt bun șâ omenie!

Nu am vreun dubiu stimat prieten. Ne putem tutui da? propuse domnul Sterling privindu-și clientul în ochi.

Da, cum nu?! Domnul Sterling, matale ești dă trabă! Zău îți zâc! Dacă pot lăsa și io sacu ista pă undeva p’aci, pot veni tot io să-l iau cu tot cu dobândă peste câteva zile. Știți deja… până’n Amfion…

Cum să nu! Rascal, aici la Zadishar Star, cuvântul dat este sfânt. Permite-mi să te servesc cu un cronțănel! spuse afabil domnul Sterling oferindu-i clientului un bol de argint cu câteva cronțănele.

Rascal se uită de jur împrejur ca pentru o confirmare că era în regulă să servească „un cronțănel”, dar cum nu primi nicio îndrumare de la funcționarii care zornăiau zadishari, catadicsi să se încreadă în puterea sa de pătrundere a fenomenelor lumii și băgă unul în gură.

Bune, nu? Eu nu mă pot opri din mâncat cronțănele. Nu aveți așa ceva în Rapsakalion? Am auzit că este un loc foarte… cum să spun… cosmopolit!

Cosmo… Cosmo… Da, da, claaar! Așa e domnu’, cum să nu fie! E cu de toate!

Uite ce îți propun Rascal. Suntem doi oameni foarte ocupați așa că aș dori să nu ne pierdem unul altuia vremea. Amândoi iubim până la urmă același lucru!

Cronțănelele? întrebă Rascal tâmp, scuipând cronțănele și neînțelegând ce dorește să spună cancelarul.

Nu Rascal. Zadisharii! Amândoi iubim za-di-sha-rii!

Ă-hă-hăăăă domnu’ Sterling! Da ce m-ați păcălit! Poi normal că iubim amândoi zadisharii! Io mai ales când am auzit dă locu’ ăsta a lu’ dumitale, am și încălecat pă mârțoagă și i-am dat pinteni în stomac. Știț’ ce zâc?...

Fața pungașului se lumină cu un zâmbet ca o eclipsă de soare și sacul fu depus dintr-o mișcare pe biroul cancelarului.

Bravo Rascal! Acum să trecem la finanțe. De câți zadishari zici că ai avea nevoie pentru călătorie?

Poi domnu’ dacă’ar fi după mineeee… Juma’ din cât ai aicea matale… He, he, știi cum zâc?

Ehei, Rascal, totuși, numește o sumă… În saci să zicem.

Pfiuuu… Să apreciem, că la sacu’ meu în care am 400 dă zadishari dă argint, să mai pui matá vro’ 800… Așa ar fi tocma’ bine. Zâc și io acuma’ …

Ești modest. Numai de atât ai avea tu nevoie ca să străbați Oceanul de Arcopal până la Insulele preafericiților? Și acolo când ajungi, ce ai de gând să faci?

Hăăă… Poi când ajung acolo am să mă fac propriétaire!

Propriétaire de ce? întrebă domnul Sterling captivat de elocința mincinosului din fața sa.

Poi propriétaire de zadishari! Hă, hă… Șâ ca să fiu sincer pân’ la capăt, nu mi-ar strica șâ vro’ doi pirpirei dintr’ăștia dă numără zadishari. Că ce propriétaire n’are șâ pirpirei să’i muncească pă dăgeaba…?

Face toată logica din lume dragul meu Rascal și am de gând să vin în întâmpinarea nevoilor tale cu o surpriză!

Aolooo’ domnu’ Sterling, da nu mai zâceți că mă emoționez rău cu d’astea!

Ei, ei, ține-ți acum și urmărește-mă cu atenție!

Rascal își lungi gâtul murdar peste biroul cancelarului în timp ce acesta îi prezentă grandiosul plan.

Astăzi la amurg am o corabie plină cu zadishri și echipaj, care pleacă spre insulele proștilor și de acolo, după o scurtă escală de trei zile, spre largul Oceanului de Arcopal, insulele de alpaca și insulele preafericiților, unde căpitanul trebuie să descarce cele 200 de cufere pline cu zadishari. M-ai plăcea să însoțești acest cargo în calitate de invitat al meu. Toate costurile călătoriei dus, fiind deduse bineînțeles de Zadishar Star! Ce spui?

Aoleooo! Da ce’am făcut ca să merit asta domnu’ Sterling! Nu-mi vine ca să cred ce-mi aud urechilor!

Rascal, sinceritatea ta este singurul merit! Te rog, urmează–l pe domnul Piri care te va conduce până la corabie în propria mea diligență!

Nu știu cum să vă mulțumesc domnu’ Sterling! făcu Rascal scotându-și căciula din lână asudată pe care o stoarse în mâini ca pe o pisică udă.

Mulțumirea mea este fericirea dumitale! Mergi cu bine și… ape line!

*

Domnul Piri îl conduse pe Rascal de-a lungul unor coridoare lungi și sinuoase, urcând și coborând trepte până într-o curte interioară unde aștepta o mare diligență fabricată (da, ați ghicit!) în totalitate din argint. Doi viziti săriră din șa pentru a-l prelua pe călător ce-și ștergea lacrimile de fericire cu poalele jiletcii, mulțumind zeilor mării pentru norocul ce dăduse pe capul lui. După ce îl invitară să urce, și-l încuiară, cutia metalică se puse în mișcare în direcția portului.

*

Raport de grad 5
Cetățean Rascal Ambroise zis Nevăstuica

În atenția cancelarului Trezoreriei Zadishar Star,

Stimabile cancelar,

În urma anchetei făcute, am concluzionat că cei 400 de zadishari aparțineau familiei Bernard din Rovena și că aceștia fuseseră înregistrați la cancelaria din Rovena ca aparținând bunurilor familiei.

Drept urmare, am dispus imediat începerea procedurilor de expulzare forțată a cetățeanului Rascal Ambroise zis Nevăstuică, pirat, mincinos și falsificator, fost membru al echipajului caravelei Mirajul negru, spre Atolul nefericiților din Marea de Alpaca, unde va fi surghiunit pe viață.

La clemeța înaltei dumneavoastră judecăți, l-am instrumentat pe pungaș cu 1 zadishar de argint pentru a-și cumpăra tutun de pe insulă.

Am întocmit acest raport, eu Piri, 
scribul cancelariei Trezoreriei Zadishar Star, 
astăzi, Trenaldin, a patra sătămână din terțius, 
MCCCII - C.dS[5]., Era Heraldică.

[1] Proprietar (fr.)

[2] Insule legendare din Oceanul de Arcopal al Infra Terrei.

[3] Clepsydris - An în Infra Terra.

[4] Prima zi din săptămâna de nouă zile a Infra Terrei, numită și Ziua Călătoriei.

[5] Complexul calendar al Infra Terrei are ca punct de început căderea Solarienilor. După acest eveniment, datele sunt numărate ca Ani - Clepsidrisuri, scurse din acel moment. Mai sus avem Clepsidrisul 1322 după căderea Solarienilor.

- R von K