Bine ați venit în Infra terra!

Permiteți-mi să mă prezint. Sunt R von K, pictor, scriitor, illustrator & bibliofil, game designer, magician. De peste 10 ani îmi imaginez universuri și construiesc lumi vaste. Cu acest articol va incepe povestea celei mai ambițioase dintre ele: Infra Terra.

 Ar fi comod să încep povestea cu „habar nu am când a luat ființă lumea Infra Terra”, însă aș minți. Știu exact când și unde am început să îmi imaginez această lume fabuloasă. Era undeva prin 2018. Alături de un bun prieten ne plăcea să inventăm jocuri de masă. Aveam antecedente în a construi jocuri, iar întâmplarea a făcut să îi prezint prietenului meu un fel de joc cu cărți inspirate din Tarot, dar care nu aveau nicio logică. Tot ce știam era faptul că doream ca mecanica jocului să îl trimită pe jucător într-o lume mistică, cu conotații masonice și onirice în care avea de înfruntat un monstru antic: moartea însăși. Eram și am rămas pasionat de simbolistica arcanelor de Tarot, și cred că întreaga Infra Terra îi datorează nașterea și evoluția. Dar despre asta puțin mai târziu… Așa că ne-am apucat să tăiem cartonașe și să ne imaginăm scenarii posibile. Voiam ca jocul să fie ceva între jocul de Tarot, questurile de tip RPG (despre care la acea vreme habar nu aveam că există), misticism European și jocuri de masă ale înaltei societăți de altădată. Îmi imaginam atunci că acest joc ar fi trebuit jucat în saloanele franțuzești ale secolului XVII, unde gentlemanii și doamnele s-ar fi tulburat descoperind că trebuie să înfrunte arcana cu numărul XIII, Moartea însăși. Și cum arcana nu are un nume, am dorit ca Moartea să aibă unul. Așa a luat naștere (sau moarte) Grim. Era un nume puternic, international, care inspira oroare și disgrație. După vreo 6 luni am finalizat jocul și chiar l-am prezentat în cadrul unui Comic Con la Cluj. A fost un succes total! Oamenii doreau jocuri, dar noi nu aveam decât 6 cutii cu cărți tăiate manual și un set stufos de reguli, foarte greu de predat unei găști vesele într-un timp scurt. Am realizat că jocul tindea să ofere o întregă experiență și nu doar un divertisment.

La un moment dat, prietenul mi-a sugerat că poate ar fi bine să scriu o scurtă nuvelă în care să prezint în mare ideile principale, ea putând însoți jocul atunci când va fi băgat în mass production. Scriam deja de câțiva ani buni, având la activ o piesă de teatru, vreo 20 de povestiri scurte, un roman fantasy gotic și vreo 3000 de poezii. Primul draft a fost de vreo 7 pagini în care m-am chinuit să înghesui conceptele principale ale aventurii jocului.

Un spirit antic trezit de un cavaler paladin și eliberat din chivotul unde fusese ferecat. Odată evadat, Grim își ucise eliberatorul, aruncându-se asupra unei lumi neștiutoare. Regii și capetele încoronate tremurau în fața acestuia, părând că nimeni și nimic i-ar putea sta în cale. Exceptând un mic băiețel alchimic care în joc era numit Hermeticus, dar care urma să fie rebotezat Adaqin Homunculus în romanul omonim. După ce a citit povestea, prietenul a exclamat că este exceptional dar apoi a pus intrebarea cheie ,,de ce nu scrii o carte întreagă, Rudy?” Această întâmplare avea să îmi declanșeze o nevoie compulsivă de a scrie, așa că după aproape un an de jucat jocul și interiorizat plotul, am început treptat să schițes o poveste. Numele de Adaqin îmi fusese șoptit de inconștientul cu care încă de pe atunci ajunsesem la o rezoluție magică: el îmi șoptește conținuturi, iar eu nu îi pun întrebări, încercând doar să acomodez respectivele conținuturi în forme traductibile și creative.

Într-o noapte, prin toamna lui 2019, nu aveam somn. Încercasem să adorm de nenumărate ori, așa că am rămas cu ochii închiși și am început să practic ceea ce aveam să descopăr că se numește o plonjare în imaginația activă. Carl Gustav Jung scrisese extins despre asta, dar la acel moment nu aveam acest concept în minte. Tot ce se întâmpla era că mă simțeam deposedat de capacitatea de a-mi controla trupul amorțit de somn, iar mintea îmi plecase într-o aventură la care asistam ca martor.

Am văzut un oraș din evul mediu pe care mi-l inchipuiam a fi chiar Brașovul. Însă nu îmi doream să fie Brașovul, ci un oraș al alchimiștilor în care cea mai mare valoare era piatra filozofală și în care magi, magiceni și alchimiști își măsoară forțele pentru supremație. Aici îl întâlnim pe bătrânul alchimist Adalbertus, liderul uneia dintre breslele guvernatoare ale burgului și tatăl lui Adaqin, un homunculus[1] ce se naște în urma unei explozii în laboratorium[2]. Imediat după naștere, omulețul se găsește implicat într-o suită de aventuri și mistere ce culminează cu înfrunatarea lui Grim în catacombele Arkanumului (numele pe care am decis să îl dau orașului meu fantastic). Deși nu îmi închipuiam atunci, Arkanum avea să fie primul oraș despre care aveam să scriu din lumea Infra Terra, și unul dintre cele mai importante. Sunt o persoană 100% vizuală. Dacă nu am un visual, nu pot concepe nimic. Când decid să scriu o carte, am nevoie de ilustrații, hărți și, bineînțeles, o copertă strașică. Ce fel de carte merită scrisă dacă nu are o copertă trăsnet? De atunci înainte aveam să generalizez tehnica vizuală la toată opera mea literară, în așa fel încât, acum am coperți ale unor cărți pe care le voi scrie mult în viitor.

Dorind să văd Arkanumul clar, am preluat o veche hartă a Brașovului de prin secolul XVII, și punând-o pe geam, am redesenat pe deasupra străzile și am conceput căsuțele. Nu am păstrat absolut nimic din vechile denumiri și locații, imaginându-mi în schimb locații care se construiau pe măsură ce desenam. Acea hartă avea să mă ajute enorm. O am și acum pe undeva pe aproape. Am scris cu pasiune vreo două luni și am terminat cu focuri de artificii. Nu pot scrie foarte mult la o carte, pentru că dacă își pierde acel momentum pasional de la care am pornit, se duce toată motivația. Și în plus de asta, la câte proiecte am, nu aș mai termina niciodată o carte. Fiecare piesă artistică are o perioadă de gestație, una de lucru și un final. Aici lucrurile au fost mereu foarte clare. Știam că am scris ceva extraordinar. Am numit cartea: Adaqin Homunculus în Arkanum și da… acum că există Krimsonarium, va fi publicată de mine și echipa mea „exact” așa cum mi-o imaginez, cu nici măcar o literă diferită sau un rând modificat. Însă, în timp ce scriam Adaqin, am început să îmi fac liste cu personaje, locații, obiecte magice, spații ciudate și ființe ce îmi răsăreau rând pe rând în minte. Așa s-a născut primul dicționar al ceea ce urma să se numească Infra Terra. Însă în 2019 nu știam că fac asta.

În primăvara lui 2022 am revenit la birou în noua mea casă de lângă dealul melcilor, o mică mansardă ce a devenit treptat centrul de operațiuni al universului meu creativ. Privind dealul înmiresmat și ascultând cântecele păsărilor, am plecat cu imaginația nu departe, ci chiar pe deal. Mi-am imaginat un trib de pitici de pădure și aventurile lor. Din prima am știut că oricare va fi acțiunea cărții, ea se va desfășura în aceeași lume, Infra Terra. Zi de zi m-am amuzat cencepând aventurile lui Pill Pilgrim - În căutarea ghindei de aur. La fel ca și Adaqin, Pill a fost primit ca sugestie de inconștient și l-am luat ca pe un nou cadou. Și tot la fel ca și Adaqin, Pill este menit să fie o serie. Odată terminată, cartea a venit cu listele de personaje și spații. Am realizat că este momentul să încep să structurez o lume. Nu a trecut mult și un alt prieten m-a basculat într-o cu totul altă realitate pe care mi-am asumat-o rapid, începând să creez în ea.

Noua aventură avea să se numească D & D, un alt concept despre care habar nu aveam, dar în care aveam să construiesc o campanie de 180 de pagini în trei luni. D & D mi-a deschis lumea spre ideea că o carte poate fi jucată de oameni în loc de a fi doar citită. Creierul meu a explodat, iar campania s-a numit Mangold approaching. Mangold este un vampir care se ascunde sub pielea cancelarului burgului Bethrarka, un alt colosal oraș funebru al imaginației mele, care a venit să dezvolte lumea și să aducă elemente noi și inovative. Bethrarka este un tărâm prins între dimensiuni, el nefiind pe harta efectivă a Infra Terrei. În el se întâmplă deja acțiunile mai multor povestiri scurte care au continuat magistrala campanie D & D din 2023. Aceste povești scurte aveau să devină Samoravora, prima carte ce va fi publicată de Krimsonarium, propria noastră breaslă a bibliofililor.

Samoravora este astfel cea de-a treia carte din lumea Infra Terra în care mi-am propus, în mod explicit, să descui mai multe uși, tărâmuri, să dau glas unor personaje noi și insolite, dar și unora mai vechi. În povestirea Molima roșie Grim se reîntoarce sub forma unei boli mortale ce terorizează un oraș. Alte personaje sunt noii eroi ce promit noi și noi aventuri și povești. Îmi place să creez Infra Terra ca un gigantic joc de Lego, din care mereu se pot crea noi povești. Unele personaje transgresează poveștile, altele sunt amintite, iar altele devin seriale, prezentându-și viețile ca și într-un roman foileton. Treptat am început lucrul la o hartă gigantică a întregii lumi penetru care am avut nevoie de un program de injectare de pixeli. Ce doresc să obțin practic este o întreagă planetă cu tot ce conține o asemenea planetă. M-am concentrat să scriu despre orașe noi, regiuni și porți interdimensionale. Doar nu credeați că vă servesc o singură planetă, nu?

Infra Terra este un spațiu permeat de entități, călători interdimensionali și forțe oculte ce tranzitează diversele părți ale lumii. În iarna lui 2023 – 2024 am lucrat masiv la o mică parte a planetei numită Coridorul Paragon. Legat de acest proiect din proiect, mi-am propus o amplă serie de romane care vor urmări viața și aventurile unui călător interdimensional pe nume Rogan Walker. Mi-am imaginat o serie de romane care ar aduce pe cititor în zona Stephen King, dar din lumea mea. Despre Coridorul Paragon v-aș putea povesti o zi și o noapte, deoarece momentan am 50 de pagini cu descrieri și conținut pentru un bildungs world, campanie D & D și / sau romane. Încă mă lupt să învăț cum să scriu bildungs world-uri, dar îi dau eu de cap… Nu știu câte pagini conține universul Infra Terra în acest moment, însă am lucrat fervent la sisteme magice și un limbaj magic, dezvoltarea plot-urilor politice și spirituale, legendele lumii și mitologia, sisteme monetare, timpul (un intreg sistem bazat pe timp – nisip ce se scurge în clepsidre uriașe), națiuni, popoare, și nu în ultimul rând, arbori genealogici. Am creat și o hartă a timpului pe care o vom prezenta pe site la momentul oportun. De curând am început să lucrez la alte două cărți: Shamzaramzam și Grimoarul secret al lui lui Urvandil, care fac lumină în alte colțuri ale planetei și legendelor acestei lumi; iar pentru 2025 mai am planificate o serie de 6 cărți…

Fiind un articol introductiv al Infra Terrei, nu vă voi vorbi aici despre celelate proiecte de cărți care nu se desfăsoară în Infra Terra, dar va pot spune că în total sunt în jur de 20 de cărți pentru care am deja schițe, plot-uri sau măcar idei principale. Și, bineînțeles, coperți.

Tocmai de aceea este extrem de greu să îi răspund cuiva care mă întreabă: ce mai faci, Rudy? Cu gândul fix că mă va pune în încurcătură… În mintea mea se desfășoară atât de multe plot-uri încât, dacă nu aș consemna totul foarte riguros, aș pierde enorm. Dar un lucru este sigur; atunci când închid ochii nu este niciodată întuneric, și de sub o ușă pulsează o lumină vie care mă obligă să mă apropii și să o descui, iar personajele mele stau așezate și mă întreabă constant: Ce ai în gând pentru noi? Ce mai facem? Când începem?...

Cred că articolul acesta tinde să devină lung așa că mă apropii de final. Aici, în blogul Arhivarium, doresc să vă fac o mare incursiune în toate aceste notițe și gânduri legate strict de Infra Terra și să produc ceea ce numește Dicționarul Infra Terra. M-am gândit că ar fi util ca cei care îmi vor citi cărțile să aibă un loc de referință la care să apeleze atunci când se blochează în vreun termen specific, vreun concept sau descriere a vreunui oraș… Sunt atât de multe de spus, dar mă opresc aici.

Pe curând dragii mei cititori! Sper ca viețile voastre să fie mai bogate prin lumea pe care o creez. Altfel nu aș avea niciun scop pe lumea aceasta…

Scriptor - R von K

[1] Omuleț artificial fără suflet, dar nemuritor pe care alchimiștii pretindeau că au reușit să-l fabrice. Acesta apare în multe surse și tratate de alchimie europeană începând cu evul mediu și continuând prin renaștere spre iluminism.

[2] Atelierul alchimiștilor unde lucrau la obținerea elixirurilor, a panaceelor, aurului și bineînțeles la crearea pietrei filozofilor.