Arrhetonul – Înăuntrul turnului funerar este un Arrheton (mort viu, cel fară nume, indefinitul, secretul inefabil) înțelept ce cunoaște toate adevărurile universului. El stă întins pe un amplu catafalc sau pe un tron de piatră și, fară să vorbească, crează o arcana telepatică (arcanum thelepaticum), ce încapsulează pe oricine este prezent. Doar în acea bulă, vizitatorul și mortul discută, iar mortul raspunde tuturor întrebărilor celui viu. Pielea mortului nu se inegreste niciodată și nu se usucă, el parând mort de puțin timp, că și cum ar dormi somnul veșnic. În schimb, el doarme un metasomn, în care visează tot ce se întâmplă în trecut, prezent și viitor. El visează Tărâmul de Dedesubt (Infra Terra) cunoscând totul. Nu este Zeu, nu este om, nu este viu dar nici totalmente mort. Starea să se numește: ,,vita funebris", o stare de amalgam intre viață și moarte, că și o comă trăita în illo tempore. Nimeni din Infra Terra nu cunoaște originea acestui mort. Unii sunt de părere că provine din altă dimensiune sau de pe altă planeta. Alții sugerează că ar fi un atlant al vechii atlandide de dinaintea coborârii Solarienilor. Există sugestii că ar fi un aqvarian însă neconfirmate. În unele cronici se sugerează că ar putea fi unul dintre maeștrii Clepsidrelor din regnul uriașilor. Toate definițiile sunt însă vagi și nefondate, cele mai multe fiind crâmpeie de jurnal ale diverșilor Infra Terrani care l-au întâlnit.

Simbolic, mortul nemuritor este visătorul, arhetipul vieții că vis, călătorul absolut al multiversului. El întruchipează mitul visului etern în care realitatea este visul în sine. În același timp el este simbolul inconștientului omniprezent, al imaginației active și-al conștiinței autorului. Vocea sa telepatică traduce voința și dialogul autorului cu personajele. El este cel care, visând Infra Terra, o creează.

Precum Turnul Telepathon, Arrhetonul nu poate fi ucis de nimeni și nimic. El supraviețuiește oricăror vicisitudini, chiar și morții autorului care l-a imaginat. În greaca veche: arrheton și aporrheton – “cel de nevorbit” și “interzisul”.

Arrhetonul și turnul funerar sunt prezentate pentru prima oară în povestea scurtă „Arrhetonul”, din volumul SAMORAVORA.