arcul de triumf
EFP

Te trezești în mijlocul unui deșert nesfârșit. Nisipul se întinde până la orizont, valuri moi într-o mare tăcută și fierbinte, iar lumina soarelui cade peste ele ca o binecuvântare prea puternică pentru a fi blândă. Aerul tremură imperceptibil iar căldura este sufocătoare.

În fața ta se ridică un arc de triumf monumental, singuratic, absurd în grandoarea lui. Nu există niciun oraș în apropiere sau drum care să ducă spre el. Doar arcul și tu.

Piatra din care este construit pare veche, dar nu ruinată. Este sculptată cu o migală stranie: creaturi se cațără pe coloane, trupuri de animale și forme aproape umane se contorsionează pe suprafața arcului, ca și cum ar încerca să iasă din materie. Unele par topite, altele alungite nefiresc, amintind de un vis în care anatomia a fost uitată și rescrisă.

Pe partea stângă, deasupra unei uși mici din lemn masiv, este încastrat un ceas rotund din piatră. Cadranul lui pare familiar, dar ceva te neliniștește: numerele nu urcă, ci coboară. 12, 11, 10… până la 1. Acul indică o oră pe care nu știi dacă ai trăit-o sau dacă urmează să o retrăiești. Ceasul pare să respire în sens invers, ca o inimă care a decis să bată împotriva timpului.

Sub el, ușa din lemn este mică, aproape umilă în comparație cu monumentalitatea arcului. Lemnul e închis la culoare, întărit de vreme, cu balamale grele, medievale. Pare o intrare către ceva vechi, dens, poate prea plin de ecouri.

Pe partea dreaptă, o a doua ușă, aproape identică. Dar deasupra ei, un alt cadran de piatră — perfect rotund, neted, fără niciun număr. Fără marcaje. Fără indicații. Este un cerc gol, ca un ochi fără iris. Îți dă senzația că nu măsoară timpul, ci îl anulează.

Deasupra arcului, întins pe întreaga lui lungime, se află o siluetă înfășurată, ca o mumie colosală culcată pe spate. Este legată în fâșii de material care par a fi din aceeași culoare cu nisipul. Nu știi dacă doarme, dacă este o ofrandă sau dacă veghează. Prezența ei apasă asupra întregii structuri, ca o amintire care nu poate fi îngropată complet.

Umbra arcului cade lung peste nisip, iar în acea umbră aerul pare mai rece, mai dens. În spatele tău — doar deșertul. În fața ta — două uși.

Și tu stai între ele, cu soarele deasupra și liniștea care așteaptă să alegi.

În funcție de deciziile sale, visătorul va lucra cu scala de intensitate a interacțiunii. În funcție de aceste alegeri Dreamweaverul va alege o anumită consecință și o va nara visătorului.

Scala de intensitate a interacțiunii

UȘA DIN STÂNGA – CEASUL INVERS (DUCE SPRE TRECUT)

Nr	Intensitate	Consecință narativă
1	Indigo joasă	Visătorul ignoră ușa. Vântul ridică nisip fin; ceasul scade o singură unitate, aproape imperceptibil.
2		O privește în treacăt. Un tic-tac invers se aude o clipă, apoi dispare.
3		Se apropie. Nisipul din jur pare mai vechi, mai compact, ca și cum ar fi fost călcat cândva.
4		Atinge lemnul. Lemnul e rece ca o fotografie uitată. Un miros de ploaie trecută.
5	Albastru	Studiază ceasul. Numerele încep să pulseze slab, ca amintiri care vor să fie rostite.
6		Încearcă clanța. Aude în spate un ecou al propriului glas din copilărie.
7		Apasă mai ferm. Ceasul pierde trei ore brusc. Umbra arcului devine mai lungă.
8	Verde – Medie	Ușa se întredeschide. Prin crăpătură se vede o cameră cu fotografii fără fețe.
9		Privește înăuntru. Tablourile încep să prindă chipuri – toate sunt ale visătorului la vârste diferite.
10	Galben	Intră cu un pas. Podeaua e din nisip bătătorit; fiecare pas șterge o amintire minoră.
11		Înaintează. Pereții devin scene vii: greșeli, iubiri, alegeri neterminate.
12		Atinge una dintre scene. Poate modifica un detaliu – dar altul se distorsionează în schimb.
13	Portocaliu	Decide să schimbe un moment major. Desertul de afară începe să crape; statuia de pe arc se rearanjează.
14		Rescrie trecutul radical. Ceasul cade de pe arc și începe să se rotească haotic; realitatea devine instabilă.
15	Roșu înalt	Distruge sau recreează o amintire fundamentală. Trecutul devine lichid; arcul se dizolvă. Visătorul riscă să nu mai aibă o linie temporală proprie.

UȘA DIN DREAPTA – CADRAN FĂRĂ NUMERE (DUCE SPRE NON-TIMP)

Nr	Intensitate	Consecință narativă
1	Indigo joasă	Ignoră ușa. Cadranul fără numere absoarbe lumina, dar nimic nu pare să se întâmple.
2		O privește mai atent. Aerul devine ușor mai dens.
3		Se apropie. Nisipul din jur pare suspendat pentru o fracțiune de secundă.
4		Atinge lemnul. Lemnul nu are temperatură. E ca și cum ar atinge o absență.
5	Albastru	Își ține mâna pe clanță. Sunetele dispar complet pentru câteva clipe.
6		Încearcă să o deschidă. Umbra lui rămâne în urmă, separată de corp.
7		Insistă. Cadranul fără numere începe să lumineze difuz.
8	Verde – Medie	Ușa se întredeschide. Dincolo nu e întuneric, ci o ceață albă fără direcție.
9		Privește în interior. Își vede simultan toate vârstele, suprapuse.
10	Galben	Face un pas. Gravitația dispare; nu există sus sau jos.
11		Înaintează. Gândurile i se materializează instantaneu în forme translucide.
12		Își concentrează voința. Creează un obiect pur mental care rămâne stabil.
13	Portocaliu	Înțelege că poate modela realitatea non-timpului. Creează un peisaj din nimic.
14		Devine conștient că și el este modelabil. Își schimbă forma, dimensiunea, natura.
15	Roșu înalt	Se dizolvă complet în non-timp și devine centru de gravitație pentru o nouă realitate. Desertul și arcul sunt doar o posibilitate printre infinite altele.

Observație pentru Storyteller

1–4: Interacțiune minimă – reacții subtile ale mediului.
5–7: Contact real – simbolurile răspund.
8–10: Prag – lumea începe să se modifice vizibil.
11–13: Intervenție activă – visătorul modelează structura.
14–15: Rescriere ontologică – regulile universului se fracturează.

MUMIA DE PE FRONTON – CORPUL LEGAT DEASUPRA TIMPULUI

Nr	Intensitate	Consecință narativă
1	Indigo joasă	O ignori. Fâșiile ei foșnesc ușor în vânt, deși aerul e nemișcat.
2		O privești mai atent. Ai impresia că pieptul i se ridică aproape imperceptibil.
3		Te apropii de arc. Umbra ei se prelungește și te atinge.
4		Strigi către ea. Nicio mișcare, dar nisipul vibrează subtil.
5	Albastru	Atingi piatra arcului sub ea. Simți o căldură internă, ca o inimă foarte lentă.
6		Arunci nisip peste trupul ei. Fâșiile absorb nisipul, ca și cum ar fi sete.
7		Încerci să urci. Creaturile sculptate par să-ți ghideze pașii.
8	Verde – Medie	Ajungi lângă ea. Simți că nu este moartă, ci suspendată.
9		Atingi o fâșie. Țesătura pulsează și îți arată o viziune fragmentară dintr-o viață care ar putea fi a ta.
10	Galben	Desfaci o singură bandă. Sub ea nu e carne, ci lumină densă, aurie.
11		Desfaci mai multe. Mumiei i se conturează trăsături asemănătoare cu ale tale.
12		Îi șoptești un nume. Ochii ei se deschid – sunt goi, dar te văd complet.
13	Portocaliu	O eliberezi parțial. Se ridică încet, iar deșertul începe să se miște ca o mare reală.
14		O dezlegi complet. Mumia coboară de pe arc și pășește pe nisip; fiecare pas schimbă structura visului.
15	Roșu înalt	Te unești cu ea sau îi iei locul. Arcada se fracturează, timpul și non-timpul se curbează. Tu devii ființa legată deasupra realității.

Interpretare pentru Storyteller